Pentru ca ne dorim sa venim in ajutorul persoanelor ce ne citesc si nu inteleg unii termeni medicali folositi in articole, am lansat acest mini dictionar. Pentru a-l folosi, nu trebuie decat sa apesi pe butonul cu litera corespunzatoare cuvantului neinteles.

Abces – colectie purulenta, formata sub actiunea unor agenti microbieni;
Abces periapical – colectie de puroi localizata la nivelul apexului dintelui;
Ablatie – indepartarea unor lucrari protetice;
Abrazie – uzura suprafetelor dentare;
Absenta congenitala a dintilor – lipsa de dezvoltare a dintilor de la nastere;
Acrilat – rasina acrilica macromoleculara, folosita mai ales la protezarile dentare temporare;
Adrenalina – substanta anestezica loco-regionala care mareste concentratia locala prin incetinirea substantei anestezice;
Afta bucala – afectiune a mucoasei bucale ce debuteaza cu o senzatie de prurit si prin spargere lasa locul unei mici ulceratii;
Alveola – cavitate osoasa in care sunt implantati dintii;
Alveolita – infectie localizata la nivelul alveolei de cauze multiple;
Amalgam – material nefizionomic, utilizat in obturatii de durata, obtinut din amestecul mercurului cu diferite metale;
Amprenta – copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe si mobile;
Anchiloza dentara – sudura radacinii dentare la osul alveolar, in urma pierderii periodontiului; osul alveolar este in contact direct cu radacina dintelui, fuzionand cu aceasta in suprafata;
Anchiloza temporo-mandibulara – limitarea permanenta a miscarilor mandibulei, datorita organizarii unui tesut fibros ce duce la sudarea condilului la cavitatea glenoida;
Anestezia intrapulpara – este o anestezie prin infiltratie locala la nivelul pulpei dentare;
Anestezie – introducerea in organism a unor substante care au proprietatea de a provoca disparitia sensibilitatii;
Anestezie topica – eliminarea sensibilitatii la suprafata tegumentului sau mucoasei prin aplicarea unui agent anestezic local;
Angina pectorala – durere in piept cauzata de vascularizarea insuficienta a muschiului inimii;
Angiom – tumora benigna, circumscrisa, formata dintr-o aglomerare de vase sanguine sau limfatice; are ca localizare regiunea obrazului, buzei sau a limbii;
Anodontia – anodontia reprezinta absenta congenitala a unui mugure dentar;
Anomalii dentare – sunt deviatii in dezvoltarea normala a dintilor;
Antiseptic – substanta chimica care se aplica extern avand o actiune antimicrobiana nespecifica;
Anxietate – stare de neliniste care apare fara cauze evidente;
Apa oxigenata – este un antiseptic ce elimina mirosul neplacut; duce la oprirea sangerarii in hemoragiile usoare;
Aparat ortodontic – este un aparat confectionat din acrilat, metal sau combinatii ale acestora; aplicat in cavitatea bucala, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilara, de a pastra rezultatul obtinut si de a preveni instalarea recidivei;
Apex – portiunea terminala a varfului radacinii dentare;
Apexectomie – indepartarea chirurgicala a apexului dintelui; este cunoscut si sub numele de rezectie apicala;
Apexlocator – este un aparat cu care se masoara lungimea de lucru al canalului radicular; acesta functioneaza prin masurarea rezistentei electrice, semnaland de indata ce varful acului ajunge la nivelul foramenului apical;
Apofiza alveolara – portiunea oaselor maxilare in care sunt implantate radacinile dentare;
Apoptoza – moarte celulara programata;
Arcada dentara – totalitatea dintilor implantati in alveolele osului maxilar si mandibular;
Arsenic – substanta folosita pentru “omorarea” resturilor de nerv din canalele dentare;
Articaina – este un anestezic; concentratia utilizata in stomatologie este de 4% cu sau fara adrenalina; durata anesteziei este de aprox. 45 min, iar in cazul folosirii de adrenalina durata anesteziei creste;
Aspirator de saliva – dispozitiv utilizat pentru succiunea fluidelor si a resturilor din gura pacientului;
Ata dentara – folosita la indepartarea bacteriilor si a resturilor alimentare din spatiile interdentare;
Atritie dentara – proces fiziologic de uzura a suprafetei dentare. Apare frecvent la dintii temporari;
Atrofie – reducerea de volum a unei structuri tisulare sau a unui organ;
Autoclav – sterilizator cu caldura, care foloseste aburul, caldura si presiunea pentru a realiza sterilizarea;
Bacteriostatic – (antibiotic) care impiedica dezvoltarea bacteriilor;
Banda din celuloid – banda de contur din celuloid utilizata ca matrice; se foloseste pentru a inlocui peretele interproximal si pentru a reface punctul de contact;
Benzi ortodontice – sunt benzi din otel inoxidabi, circumferentiale, corespunzatoare fiecarui dinte; sunt folosite pentru conectarea prin cimentare a aplicatiilor ortodontice;
Biopsie – examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu;
Boli parodontale – bolile parodontale sunt infectii ale tesuturilor de suport ale dintelui cauzate de o serie de microorganisme care se asociaza si formeaza biofilmul natural de la suprafata dintelui si epiteliului gingival, care afecteaza în mod specific structurile gingivoparodontale;
Bolta palatina – perete osos format din apofizele palatine ale maxilarelor si lamelele orizontale ale oaselor palatine, ce desparte cavitatea bucala de fosele nazale; cerul gurii;
Bont dentar – portiunea coronara a dintelui fara smalt, rezultata in urma slefuirii coronare pe toate fetele, pana la indepartarea unui strat dur, de 1-2 mm grosime;
Borduri de ocluzie – bucati de ceara utilizate in timpul unei priteze mobilizabile pentru a putea determina reletia interarcadica in zonele in care lipssesc dintii;
Bresa dentara – spatiu edentat (fara dinti);
Bresa edentata – zona rezultata prin pierderea de pe arcada a unuia sau a mai multi dinti;
Brida jugala – formatiune mucoasa care uneste procesul alveolar cu portiunea jugala (obrazul); bridele jugale sunt situate la nivelul premolarilor, in zonele laterale ale arcadei dentare;
Brida labiala – formatiune mucoasa care uneste procesul alveolar cu buza; brida labiala este situata intre incisivii centrali la cativa mm de acestia;
Bruxism – strangerea violenta a arcadelor dentare prin contractarea puternica a muschilor ridicatori ai mandibulei sau involuntar, de regula in timpul somnului (scrasnirea dintilor);
Buza de iepure – este o malformatie congenitala cauzata de lipsa unirii mugurilor nazali cu cei maxilari in timpul de dezvoltare intrauterina; se intalneste aproape intotdeauna la buza superioara si foarte rar la cea inferioara;
Cabinet dentar – incapere destinata exercitarii profesiei de stomatolog;
Calcifiere – proces biologic de depunere de saruri de calciu la nivelul structurilor dentare, prin amelogeneza, dentinogeneza, cementogeneza;
Cale falsa – traiect anormal, realizat accidental, in urma unui tratament dentar, cu freze sau ace de canal;
Calxyd – substanta biologic activa pe baza de saruri de calciu utilizata pentru coafaj pulpar si protejarea pulpei vii sub obturatie definitiva;
Camera pulpara – spatiul din interiorul coroanei dentare, cu peretii formati din dentina, in care se afla pulpa dentara (nervii);
Camp protetic – totalitate a tesuturilor cu care proteza vine in contact;
Canal dentar – spatiu natural, alungit, situat in interiorul dintelui si care contine pulpa radiculara;
Canal radicular – canal care traverseaza radacina dintelui din camera pulpara pana la apex si contine pachetul vasculonervos;
Canin – cel mai puternic dinte monoradicular, facand parte din grupul dintilor frontali;
Captusirea protezei – adaugarea unui material acrilic la suprafata mucozala a protezelor;
Carcinom – tumora maligna a tesutului epitelial;
Caria dentara – proces distructiv cronic, care evolueaza fara fenomene inflamatorii tipice, provocand necroza tesuturilor dentare dure si, in stadiul final, infectarea pulpei;
Caria recurenta – recidiva de carie sau caria recurenta este procesul patologic carios care se dezvolta sub obturatii coronare aparent corect efectuate, care are tendinta de a evolua spre camera pulpara provocand in final afectarea pulpei dentare sau spre suprafata dintelui producand fracturarea acestuia;
Caria secundara – caria secundara marginala este procesul carios ce apare pe coroana unui dinte obturat, la limita de contact dintre materialul obturat si marginea cavitatii si care are tendinta de a evolua in profunzime provocand subminarea si fracturarea peretilor cavitatii, iar in ultima instanta afectarea pulpei dentare;
Carpula – tub de sticla ce contine anestezic, avand un sigiliu metalic la unul dintre capete, iar la celalalt capat un stoper de cauciuc;
Cauterizare – metoda chirurgicala utilizata pentru distrugerea tesuturilor normale sau patologice, pentru a face hemostaza cu ajutorul unor agenti chimici sau fizici;
Cavitate – spatiu gol situat intr-o anumita regiune a corpului sau intr-un organ;
Celulita – inflamatie superficiala sau profunda a tesututului conjuctiv subcutanat, caracterizata prin impastarea difuza sau nodulara a acestui tesut;
Cement radicular – tesut dentar, ce acopera dentina radiculara de la colet pana la apex;
Cheie de culori – dispozitiv pe care sunt fxati dinti artificiali din portelan sau acrilat, cu ajutorul caruia se stabileste culoarea dintilor artificiali;
Cheilita angulara – zabaluta sau perleche este o micoza care intereseaza comisurile bucale care prezinta eroziuni, fisuri si cruste pe fond congestiv;
Chiuretaj – interventie chirurgicala folosita pentru a razui, cu ajutorul unei chiurete, peretii din interiorul unei cavitati, pentru a indeparta unele neoformatii sau tesutul de granulatie, in scop diagnostic sau terapeutic;
Ciment – substanta utilizata pentru realizarea unei adeziuni puternice intre 2 suprafete;
Cingulum – proeminenta situata in treimea gingivala a dintilor frontali;
Cleste – instrument pentru realizarea de extractii dentare, in ortodontie pentru cercuri pentru aparate ortodontice;
Clorhexidina – este un compus difenil cu proprietati cationice , cu actiune importanta impotriva bacteriilor si limitata impotriva virusilor, prevenind formarea placii bacteriene si a gingivitei daca se aplica zilnic si daca ajunge pe toate suprafetele cavitatii orale;
Clorura de zinc – substanta cu efect astringent, cicatrizant si antiseptic;
Coafaj direct – metoda biologic conservatoare, care consta in acoperirea pulpei dentare cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare;
Coafaj indirect – act terapeutic complex, prin care se asigura dezinfectarea plagii dentinare si obliterarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agenti fizici si chimici, precum si stimularea mecanismelor de neodentinogeneza,ce se realizeaza prin aplicarea pe plaga dentinara a unui strat de material de coafaj;
Colet dentar – zona intermediara dintre coroana si radacina, unde are loc jonctiunea smalt-cement;
Compozitul dentar – material de obturatie fizionomic, utilizat atat pentru restaurarea dintilor frontali, cat si a celor laterali;
Consultatie – actul prin care medicul stomatolog stabileste diagnosticul si indicatiile de tratament ale afectiunilor buco-dentare, pe baza unui examen clinic pe care il materializeaza prin completarea fisei stomatologice;
Contentie – etapa pasiva de incheiere a tratamentului ortodontic care urmareste mentinerea rezultatului obtinut si prevenirea recidivei;
Coroana Jacket – lucrare protetica de acoperire fizionomica;
Coroana mixta – lucrare protetica alcatuita dintr-o parte metalica si una fizionomica;
Corp de punte – constructie protetica de inlocuire a dintilor lipsa, ce se fixeaza pe dintii naturali cu ajutorul a minim doua elemente de agregare;
Cracmente – zgomote sau pocnituri intraarticulare, percepute de medic la palpare in timpul miscarilor de dechidere/inchidere a gurii, ca urmare a diferitelor afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare;
Creasta dentara – proeminenta ce se inalta spre suprafata ocluzala a dintilor laterali sau pe suprafata palatinala si linguala a frontalilor superiori si inferiori;
Creasta zigomato-alveolara – se gaseste in partea posterioara a vestibulului superior in dreptul molarului 1 si 2;
Crepitatie – zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a doua oase fracturate; acest zgomot este intalnit frecvent la pacientii care au probleme ale articulatiei temporo-mandibulare, in momentul inchiderii si deschiderii gurii;
Cuspizi – formatiuni ovalare ce se proiecteaza pe suprafetele ocluzale ale dintilor laterali si pe marginile incizale ale caninilor, ale caror forma si dimensiuni variaza de la un dinte la altul, ca si de la pacient la pacient;
Decapusonare – metoda chirurgicala folosita in excizia fibromucoasei ce acopera coroana molarului, pentru a crea posibilitatea continuarii si reusitei eruptiei;
Deglutitie – act fiziologic prin care bolul alimentar trece, reflex, din gura, prin esofag, in stomac;
Demineralizare – pierderea sau scaderea constituentilor minerali ai organismului;
Dentina – stratul cel mai gros din structura dintelui, aflat sub smalt;
Dentinogeneza – procesul de formare al dentinei;
Dentitie – proces de formare si aparitie a dintilor la om;
Detartraj – metode terapeutica, prin care se indeparteaza depozitele de tartru supra si subgingival de pe dinti si de pe lucrari protetice;
Diabet – boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina;
Diagnostic – identificarea unei boli dupa simptom;
Diastema – dizarmonie dento-alveolara cu spatier interdentara, caracterizata prin existenta unui spatiu de 2-10 mm intre cei doi incisivi centrali superiori;
Diga – foaie de cauciuc foarte subtire, care se perforeaza si se aplica la coletul dintelui in vederea realizarii sterile a campului operator;
Dinti – organe osoase mici, alcatuite din smalt, dentina si cement, hranite si inervate de pulpa dentara din interiorul lor; element complex al aparatului masticator, a carui actiune este dependenta de forta musculara;
Dinti de lapte – dintii care le cresc copiilor in primii ani de viata si care cad mai tarziu, fiind inlocuiti cu dintii permanenti;
Dinti natali – dinti prezenti in cavitatea bucala in momentul nasterii;
Dinti supranumerari – formatiuni alcatuite din minim doua substante dentare care se formeaza in plus fata de numarul obisnuit de dinti;
Disfagie – dificultate la inghitit;
Dispnee – respiratie grea;
Distalizare – tendinta de deplasare a dintilor in sens orizontal;
Distrofie – leziune organica datorata unei tulburari de nutritie;
Durere – sistem de alarma, pe care organismul il declanseaza in legatura cu producerea unui proces patologic;
Echimoza – ( vanataia) constituie o leziune elementara care se manifesta printr-o pata congestiva a pielii sau mucoasei consecutiva ruperii vaselor capilare sub actiunea unui corp contondent;
Ectopie – eruptia unui dinte in afara pozitiei lui normale pe arcada alveolara;
Edem – acumulare de lichid (plasma) in spatiile intercelulare ale tesuturilor moi, prin fenomenul de extravazare; edemul insoteste fenomenele inflamatorii;
Edem Quincke – accident alergic produs in urma anesteziei loco-regionale, manifestat prin edem difuz al fetei, cu tumefactii accentuate ale pleoapelor si buzelor;
Edentatie – stare fizio-patologica, ce se caracterizeaza prin pierderea de la 1-16 dinti pe o arcada dentara;
Egresiune dentara – fenomen de eruptie dentara pe arcada cu depasirea planului de ocluzie, determinat de lipsa dintelui antagonist sau de infectia dintelui care egreseaza;
Electrocauter – instrument ce serveste la electrocauterizarea unor plagi bucale;
Elevator – instrument folosit pentru extractii dentare si ale resturilor radiculare, precum si in sectionarea ligamentului circular alveolo-dentar;
Endodontie – ramura a stomatologiei ce se ocupa cu eliminarea tesutului inflamat sau infectat, precum si curatarea si dezinfectarea peretilor camerei pulpare si a canalelor radiculare, toate aceste operatiuni denumindu-se tratamente endodontice;
Eruptie dentara – fenomen fiziologic prin care dintii migreaza, pe masura formarii lor, traversand osul si fibromucoasa gingivala, exteriorizandu-se pe procesul alveolar, in cavitatea bucala;
Eugenat de zinc – material de obturatie de baza a cavitatilor, in combaterea hiperesteziei dentinare si ca material de obturatie radiculara;
Excoriatie – jupuitura, zgarietura;
Extensie preventiva – indepartarea marginilor de smalt prin sectionarea celor de risc ridicat pentru a le aduce intr-o zona cu risc mai redus de recidiva;
Extirpare devitala – metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate, dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice;
Extirpare vitala – metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa dentara prin anestezie;
Extractie dentara – interventie de necesitate, care consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procese patologice locale, regionale si generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare;
Fateta – constructie protetica ce reconstituie partea vizibila a dintelui artificial, avand forma si culoarea dintelui natural;
Fir de matase – mijloc secundar de igiena bucala, ce urmareste indepartarea resturilor alimentare din spatiile interdentare, fara lezarea parodontiului marginal;
Fistula – canal format accidental sau operator, care comunica cu o glanda sau o cavitate si dreneaza secretiile acestora;
Fistula dentara – traiect care se stabileste in urma unui proces inflamator parodontal apical, prin care se scurge la exterior o secretie purulenta;
Fisuri dentare – sparturi ale smaltului sau smalt plus dentina, fara pierdere de substanta, dificil de diagnosticat;
Fluor – element chimic folosit in cresterea rezistentei dentare;
Fluoroprofilaxie – metoda terapeutica prin care se urmareste cresterea rezistentei dentare fata de agentii cariogeni prin administrarea de fluor;
Fonatie – functie a aparatului dento-maxilar cu rol important in dezvoltarea lui;
Fractura dentara – leziune a smaltului, dentinei, cementului, in care portiuni din dinte sunt desprinse si pot interesa uneori pulpa coronara sau radiculara;
Fracturi mandibulare – leziuni cu intreruperea continuitatii osului mandibular, produse de agresiuni, accidente,etc;
Frenectomie – metode chirurgicala de corectare a frenurilor labiale hipertrofice, ingrosate, ce consta dintr-o incizie eliptica de o parte si de alta, excizandu-se portiunea ingrosata, in vreme ce marginile plagii se sutureaza;
Frenoplastie – metoda chirurgicala de corectare plastica a frenurilor linguale si labiale foarte scurte;
Freze dentare – instrumente ce devin active prin rotatii, folosite in scopul abrazarii, taierii substantei dure dentare, etc;
Fronda mentoniera – aparat pentru imobilizarea fracturilor mandibulei, folosit in toate formele de fracturi;
Fuloar – instrument metalic, utilizat pentru obturarea cavitatilor dentare;
Ganglion – grup de celule nervoase situate in afara creierului si a maduvei;
Gangrena – proces septic localizat in tesuturi pulpare cu vitalitate pierduta in care are loc descompunerea tesuturilor sub influenta germenilor bacterieni;
Gaura infraorbitala – se gaseste in zona bucala a santului vestibular superior, pe verticala care trece intre premolarii superiori;
Gaura mentoniera – se gaseste in santul vestibular inferior labial, intre radacinile celor 2 premolari inferiori;
Gingie – parte componenta a parodontiului de invelis, ce acopera osul alveolar care inconjoara coletul dintelui;
Gingivita – modificari inflamatorii limitate initial la mucoasa gingivala, fara cuprinderea ligamentului alveolare;
Glanda salivara – masa de tesut cu rol de secretie a salivei la nivelul cavitatii bucale;
Gnathion – punct osos aflat cel mai inferior de pe simfiza mentoniera;
Gonion – punct osos cel mai lateral , inferior si posterior de la nivelul unghiului mandibular;
Gume de lustruit (polipant) – instrumente rotative, folosite pentru lustruirea directa in cavitatea bucala a lucrarilor protetice, a suprafetelor de smalt dupa detartraj;
Gutiera – constructie protetica, ce acopera un grup de dinti vecini pe fata lor vestibulara, ocluzala si orala, cu rol de imobilizare a fracturilor mandibulare sau are rol in albire dentara;
Halena – miros neplacut al cavitatii bucale;
Halistereza – proces reversibil de demineralizare osoasa, localizat la nivelul cavitatii bucale, in special la nivelul osului alveolar;
Hartie de articulatie – material utilizat in depistarea obstacolelor ocluzale prin interpunerea ei intre cele doua arcade;
Hemoragia – extravazarea sangelui in afara sistemului vascular;
Hemostaza – oprirea unei hemoragii postextractionale;
Herpes – eruptie veziculara, cu sediu, de predilectie, in zonele de trecere dintre mucoasa si tegument: buze, comisura bucala, nari, pleoape;
Hidroxid de calciu – substanta biologic activa, utilizata in coafajele directe, in deschiderea accidentala a camerei pulpare, ce are rol de a mentine neodentinogeneza;
Hiperemie preinflamatorie – faza incipienta a inflamatiei pulpare, care are simptomatologie proprie si necesita metode particulare de tratament;
Hiperestezie – fenomen dureros produs pe baza modificarilor metabolice, biochimice, etc;
Hiperestezie dentinara – durere ascutita, de scurta durata, datorata expunerii dentinei la stimuli termici (rece, fierbinte), tactili, osmotici sau chimici;
Hiperplazie – cresterea de volum a unor organe sau tesuturi, legata de cresterea numarului de celule care le alcatuiesc;
Imflamatie pulpara – totalitatea reactiilor si proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvolta in pulpa, intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen;
Imobilizare dentara – metode ce consta in consolidarea dintilor parodontotici intr-un bloc pluridentar, capabil sa se opuna functional fortelor nocive;
Implant dentar – metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana artificiala;
Incisale inferior – punctul dentar cel mai superior , mezial si vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali inferiori;
Incisale superior – punctul dentar cel mai inferior , mezial si vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali superiori;
Incisivi – dinti cu coroana in forma de lopata, asezati in partea anterioara a arcadei dentare, cu rol in taierea alimentelor;
Incizie – sectionare chirurgicala a tesuturilor cu bisturiul sau cu alt instrument taios;
Incluzie dentara – anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea osului alveolar dupa trecerea termenului de eruptie, fara tendinta de a erupe;
Inervatie – distributia unui nerv intr-un organ sau tesut;
Infectie – stare patologica a organismului, cauzata de patrunderea si dezvoltarea in interiorul acestuia a unui agent patogen;
Infradentale – punctul cel mai superior si anterior al rebordului alveolar inferior in plan mediosagital, plasat in varful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali inferiori;
Insertie – fixarea unui organ sau a unei parti de organ pe un alt corp, de obicei mai rezistent;
Insuficienta respiratorie – este un sindrom caracterizat prin incapacitatea aparatului respirator de a asigura schimburile gazoase adecvate intre aerul alveolar si capilarele pulmonare;
Iodoform – slab antiseptic in stare cristalina introdus ca atare in plagile post-extractionale, sub forma de masa;
Jugal – termen care se refera la obraz;
Kaposi – afectiune tumorala de etiologie necunoscuta;
Kawasaki – boala care se manifesta la copiii sub 5 ani, ce implica tesutul cutanat, cavitatea bucala si nodulii limfatici;
Lambou – fragment de mucoasa sau/si periost decolat de osul alveolar subiacent printr-una sau mai multe incizii;
Leucoplazie – leziune a mucoasei bucale cu potential de malignizare, favorizata de factori iritativi (alcool, tutun etc.);
Lidocaina – anestezic local, cu efect rapid si de durata.Se poate utiliza si in amestec cu adrenalina;
Limba – organ musculos, invelit de o mucoasa;
Limba saburala – aparitia unor depozite mai consistente, de culoare alb-galbui pana la brun-inchis pe fata dorsala a limbii, datorate unei diminuari ale autocuratirii (stari febrile, afectiuni ale tubului digestiv, exces de fumat, leziuni ale mucoasei bucale care stanjenesc miscarile limbii, scaderea fluxului salivar);
Lipom – formatiune tumorala benigna, alcatuit din tesut adipos;
Luxatia dentara – accident produs in timpul actelor stomatologice, prin utilizarea defectuoasa a instrumentarului dentar determinand dislocarea dintelui din alveola sa, prin ruperea ligamentelor alveolo-dentare;
Luxatia mandibulei – accident produs de obicei la pacientii cu laxitate capsulo-articulara accentuata, in timpul extractiei dintilor;
Macula – zona circumscrisa, plana de coloratie diferita de cea a mucoasei, cu diametre de la 1-2 mm la cativa centimetri;
Mandibula – os mobil, in forma de potcoava;
Masticatie – activitate fiziologica, factor principal in formarea si evolutia ocluziei in plan mezio-distal;
Materiale compozite – materiale de obturatie definitiva, cu aspect fizionomic, ce prezinta o buna stabilitate a culorii in timp;
Materiale de amprenta – produse ce reproduc fidel amanuntele campului protetic;
Matrice dentara – sistem ce ajuta medicul in refacerea conturului dintelui cu materiale de obturati definitiva;
Maxilar superior – principalul os in jurul caruia se situeaza cele 12 oase neurale;
Menton – proeminenta osoasa anterioara, mediana, rotunjita, a mandibulei;
Mepivacaina – anestezic amidic, cu efect anestezic mai lent, dar care are o durata mai mare 3 ore;
Mepivastein – anestezic local injectabil, pentru interventii simple, de rutina, la pacienti cu risc; substanta activa: 3% Mepivacaina; nu contine alti aditivi si nici adrenalina;
Mezializare – migrare spre linia mediana a dintilor situati distal fata de dintele care a fost extras si care tind sa ocupe spatiul ramas liber;
Migrade dentara – deplasare a dintelui in diferite circumstante;
Mobilitate – proprietate de a se misca;
Molar de minte – ultimul dinte care apare pe arcada dentara; este al treilea molar si se mai numeste si “masea de minte”;
Molari – dinti cu patru sau cinci cuspizi si au rolul de a mesteca si tritura alimentele; sunt in numar de 12 ( 6 superiori si 6 inferiori); molarii superiori au trei radacini, iar cei inferiori au doua radacini;
Mucoasa jugala – mucoasa care acopera fata interna, bucala a obrazului;
Mucoasa mobila – este reprezentata de mucoasa fundurilor de sac si restul mucoasei orale; acopera formatiuni musculare si ligamentare, care prin functionalitate mobilizeaza mucoasa in toate sensurile;
Nanism dentar – distrofie dentara caracterizata prin dinti prea mici, cu forma normala sau modificata;
Nasion – punct osos cel mai anterior al suturii frontonazale;
Neoplasm – proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral;
Nervi cranieni – nervi in numar de 12 situati la craniu, divizati fiziologic;
Nevralgie – durere de-a lungul unui trunchi nervos;
Obturatia fizionomica fotopolimerizabila – obturatie realizata din materiale estetice, de culoarea dintilor naturali, care se aplica si se intaresc prin folosirea unui fascicul al unei lampi foto, care polimerizeaza materialul;
Obturatie coronara – reprezinta procesul de restaurare a coroanei dentare; plomba;
Obturatie radiculara (de canal) – reprezinta procesul de obturare a canalelor radiculuare dupa finalizarea tratamentului endodontic;
Ocluzie – raport static sau dinamic intre arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-craniene;
Ocluzie deschisa – anomalie dentomaxilara caracterizata prin existenta unui spatiu de inocluzie verticala , dupa ce pacientul si-a terminat miscarea de inchidere a gurii;
Ocluzometrul Willis – aparat care masoara dimensiunea verticala de ocluzie(DVO) prin masurarea distantei intre doua puncte arbitrare de pe maxilar si mandibula, pacientul aflandu-se in pozitia de intercuspidare maxima;
Odontalgie – durere de origine dentara, cu cauze diferite;
Ophrion – punct osos aflat la intersectia liniei mediane cu tangenta la arcadele sprancenoase;
Orbitale – punct osos cel mai inferior al rebordului orbitar inferior;
Ortodontie – operatie de indreptare a dintilor, parte a stomatologiei care asigura asezarea in pozitie normala a dintilor pe arcadele dentare;
Osteita – leziune a tesutului osos propriu-zis, de natura infectioasa;
Paloare – semn clinic de orientare spre anemie;
Pansament – material protector;
Papula – leziune redusa cu o forma bine circumscrisa, cu diametre de la 1 la 5 mm;
Paralizie – diminuarea sau disparitia functiei motorii musculare;
Parodontita – forma distrofica degenerativa a parodontopatiilor marginale cronice, fara fenomene inflamatorii; boala paradontala;
Parodontiu de invelis – fibromucoasa bucala, care acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui, cu rol in formarea santului gingival si a ligamentelor supra alveolare;
Parodontiu marginal – complex de tesuturi care asigura fixarea dintelui in structurile maxilarului;
Parodontoza – termen considerat a fi gresit, inlocuit in prezent cu paradontita;
Parotidita – inflamatie a glandei parotide;
Pasta de dinti – substanta complexa avand rolul de a curati suprafetele dentare, atat prin actiunea abraziva, cat si prin actiunea detergenta;
Pedodontie – stiinta care se ocupa cu dezvoltarea ontogenetica a dintilor si cu principalele boli ale acestora;
Pelicula salivara – film glicoproteic care adera de suprafetele dintilor;
Pensa – instrument metalic format din doua brate articulate, de diferite dimensiuni si forme;
Percutie – metoda de explorare clinica, constand in producerea unor sunete lovind fie cu degetele, fie prin intermediul unui instrument special o regiune a corpului, pentru a obtine date asupra starii organelor subiacente;
Periaj profesional – Manopera extrem de frecvent efectuata in cabinetul de medicina dentara, care presupune o curatare mai atenta si riguroasa a tuturor suprafetelor dentare folosind instrumentar rotativ, la care se adauga o periuta speciala.
Pericoronarita – complicatie a accidentului de eruptie a molarului de minte;
Periuta de dinti – instrument principal de curatire artificiala a dintilor;
pH – reprezinta logaritmul zecimal cu semnul schimbat al concentraiei ionilor de hidrogen intr-o solutie;
Piatra dentara – denumire populara pentru tartul dentar;
Piese dentare – instrumente montate la unitul dentar, cu rol de a transmite energia mecanica produsa de o sursa oarecare catre instrumentul rotativ;
Placa bacteriana – componenta bacteriana care adera pe dinti si necesita sa fie indepartata; cunoscuta si sub numele de placa dentara;
Plaga dentinara – leziune rezultata in urma actului chirurgical;
Plaga postextractionala – leziune rezultata in urma extractiei;
Plici alveolo-bucale – plici ale mucoasei care traverseaza santurile vestibulare; la nivelul maxilarului intre cei 2 premolari, iar la mandibula intre canin si primul premolar;
Pogonion – punct osos aflat cel mai anterior in planul mediosagital de pe proeminenta mentoniera;
Porion – punct osos cel mai superior al conductului auditiv extern osos;
Premolari – dinti cu doi cuspizi, avand scopul de a sfasia si partial de a tritura alimentele; au una sau doua radacini; sunt in numar de 8 (4 superiori si 4 inferiori);
Prodentie – inclinarea vestibulara a dintilor frontali, fiind mai des intalnita la arcada superioara;
Profilaxie dentara – metoda de prevenire a bolilor stomatologice;
Prosthion – punctul cel mai inferior si anterior al rebordului alveolar superior in plan mediosagital, plasat in varful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali superiori;
Proteza dentara – corp fizic confectionat dintr-o serie de materiale, dupa indicatiile medicului, cu scopul de a restaura morfofunctional tesuturile dentare;
Pulpa dentara – tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si canalul radicular;
Pulpite – inflamatii pulpare ce se desfasoara in pulpa intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen;
Punctul A Downs – punctul cel mai infundat sau posterior in planul mediosagital al rebordului alveolar superior;el reprezinta granita imaginara intre baza maxilarului superior si procesul alveolar, deci locul de proiectie al apexurilor incisivilor superiori;
Punctul B Downs – punctul cel mai infundat sau posterior in plan mediosagital al rebordului alveolar inferior;el reprezinta granita imaginara intre baza mandibulei si procesul alveolar, deci locul de proiectie al apexurilor incisivilor inferiori;
Quincke – angioedem – reprezinta o reactie alergica, caracterizata de o inflamatie (edem) a pielii, a tesutului subcutanat, tesuturilor mucoase si submucoase, boala foarte asemanatoare cu urticaria; edemul Quincke poate obstructiona caile respiratorii, provocand senzatie de sufocare;
Radacina dentara – parte a dintelui inclusa in alveola dentara a osului maxilar sau mandibular; are rol de fixare a dintelui in os, fiind alcatuita din cement (la suprafata), dentina si canal/sau canale radiculare;
Radiografie dentara – imagine a dintilor si a maxilarelor, obtinuta prin expunerea la radiatiile X;
Radiografie panoramica – radiografie extraorala care include mandibula si maxilarul pe un singur film; este cunoscuta si sub numele de ortopantomografie;
Ragada – zabaluta; rana superficiala de forma liniara care se formeaza pe piele la coltul gurii;
Rebazare – metoda prin care se adauga un strat de acrilat seilor protetice sau bazelor protetice, fara a modifica arcada dentara;
Regurgitatie – revenirea alimentelor ingerate din stomac sau esofag, fara efort de varsatura;
Replantare dentara – metoda chirurgicala prin care un dinte expulzat accidental sau extras in scop terapeutic se repune in propria sa alveola;
Resorbtie radiculara – fenomen biologic care consta in scurtarea treptata a radacinii dintilor temporari pana la disparitia completa sau aproape completa , urmata de caderea acestora in vederea inlocuirii cu dentitia permanenta;
Rezectie apicala – interventie chirurgicala cu rol in indepartarea tesutului bolnav aflat in zona radacinii dintelui;
Roentgenterapie – metoda terapeutica de tratament, cu ajutorul agentilor fizici a unor diverse afectiuni;
Rugi palatine – reliefuri ale mucoasei, cute, in nr. de 2-6, dispuse simetric in treimea anterioara a palatului dur, de o parte si de alta a liniei mediane;
Sablon de ocluzie – piesa protetica intermediara;
Saliva – lichid secretat de glandele salivare;
Scobitoare – betisor subtire, folosit in trecut la indepartarea resturilor alimentare dintre dinti, inlocuit in prezent cu ata dentara;
Sellae – punct situat la mijlocul geometric al seii turcesti;
Sept interradicular – perete care desparte radacinile unui singur dinte;
Sialoree – salivatie abundenta;
Sialoza – alterarea parenchimului glandei salivare;
Sigilarea – sigilarea santurilor si fosetelor reprezinta o procedura preventiva prin care suprafata ocluzala a dintilor ce prezinta fisuri si fosete adanci este “blocata”, folosind materiale de sigilare pentru preventia cariilor de pe aceste suprafete;
Sindesmotomie – manopera prin care se sectioneaza ligamentul circular al dintelui;
Sinus maxilar – cavitate pneumatica situata in interiorul corpului osului maxilar;
Slefuire selectiva – metoda prin care se urmareste abrazarea artificiala a dintilor, in cazul in care abrazura fiziologica lipseste sau este insuficienta;
Smalt – strat puternic mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui;
Soc anafilactic – este o urgenta medicala majora indusa prin introducerea in organism a unei substante straine ce determina o reactie imunologica acuta severa IgE dependenta;
Soc hipovolemic – este declansat de reducerea volumului de sange circulant prin hemoragie sau depletie lichidiana, ducand la un deficit acut de substante nutritive si de oxigen la nivel celular si tisular;
Sonda dentara – instrument din oteluri inoxidabile necesar examenului stomatologic;
Spasm – contractie brusca, involuntara, a unui muschi;
Spatula dentara – instrument folosit la prepararea diferitelor materiale de obturatie provizorie sau definitiva;
Specul – instrument destinat a indeparta peretii unui conduct natural in scopul explorarii vizuale;
Stifturi parapulpare – sisteme speciale de retentie;
Stomatita aftoasa – afectiune virala, care se manifesta prin aparitia unei eruptii tip veziculare la nivelul mucoasei bucale;
Stomatite – inflamatii localizate pe portiuni mai mari ale mucoasei bucale, in mai multe zone topografice ale acestuia;
Stomatologie – ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor cavitatii bucale si ale anexelor ei, in special ale dintilor;
Stomion – punct cutanat aflat la intersectia liniei mediane cu linia intercomisurala;
Sughit – spasm al diafragmei, care poate fi trecator (nepatologic) sau cauzat de boala: imbolnavirea esofagului, stomacului, pleurilor, peritoneului etc;
Suruburi ortodontice – piese mecanice care transforma o miscare rotatorie de activare intr-o miscare translatorie cu efect ortodontic;
Tabagism – intoxicatie cu nicotina;
Tahicardie – accelerare a ritmului cardiac;
Tahipnee – accelerare rapida a frecventei respiratorii;
Tartru dentar – formatiuni organo-minerale depozitate pe suprafetele dintilor si pe alte suprafete solide din cavitatea bucala;
Telescopare – fenomen de mentinere a protezei partiale prin frictiunea ce are loc intre doua suprafete metalice;
Tetraciclina – antibiotic cu spectru larg, fiind activ pe specii gram-pozitive si gram-negative;
Tomografie – radiografie ce permite obtinerea de imagini dintr-un singur plan deprofunzime;
Torus palatin – exostoza osoasa aflata pe linia mediana a boltii palatine;
Tragion – punct cutanat cel mai superior al Tragusului;
Tratament de canal – atunci cand pulpa dintelui este afectata, tratamentul de canal devine solutia pentru a salva dintele, prin indepartarea nervului si obturarea (umplerea) radacinii, urmata de restaurarea coroanei dintelui;
Treapta labiala – buza superioara depaseste cu 1-2 mm catre anterior buza inferioara;
Trema – dizarmonie dentoalveolara cu spatiere interdentara , intre dintii superiori sau intre dintii inferiori(exceptie fac centralii superiori);
Trichion – punct cutanat situat in partea superioara a fruntii , pe linia mediana la trecerea dintre piele si par;
Trismus – contractura reflex pasagera o muschilor ridicatori ai mandibulei;
Tumefactie – umflatura provocata de tulburari ale circulatiei sangelui;
Ubistesin – anestezic local injectabil ce contine Articaina 4% cu Adrenalina 1/200.000 pe post de vasoconstrictor; efectiv dupa circa 1-3 minute, activ in medie 45 minute; este folosit pentru interventii simple, de rutina;
Ulceratie – solutie de continuitate intr-un tesut pavimentos sau la mucoase;
Ulceratie traumatica – este o ulceratie produsa de actiunea mecanica directa asupra mucoasei a diferitilor factori traumatici locali;
Ultrasunete – vibratii mecanice utile in detartraj;
Unghi mandibular – unghi format intre tangentele la ramura bazilara a mandibulei si la marginea posterioara a ramului vertical al mandibulei cu valoare normala de 120-125;
Unit dentar – aparat cu echipament adecvat utilizat in tratamentele stomatologice;
Urgenta – reprezinta o brusca si neasteptare vatamare, boala sau complicatie, care necesita asistenta medicala imediata pentru a salva viata si/sau aa preveni o invaliditate, durere ori suferinta;
Uzura dentara – proces fiziologic sau patologic de tocire a dintilor;
Vaccin – preparat biologic din virusi atenuati, inoculat in organism in scop preventiv, impotriva bolilor infectioase;
Vagotomie – sectionare chirurgicala a nervului vag;
Varicele sublinguale – sunt anomalii venoase ce se prezinta sub forma unor traiecte dilatate, sinoase, proeminente, care sunt situate pe fata ventrala a limbii mai ales la pacientii mai in varsta;
Varnish – (lacurile dentare) sunt substante care se aplica pe peretii unei preparatii dentare in scopul de a creea o bariera fata de actiunea iritanta a unor materiale de obturatie si a penetrarii salivei la interfata restaurarii dentare cu preparatia;
Vasodilatatie – dilatare a vaselor sangvine;
Vata – material vegetal sau mineral;
Veruci vulgare – sunt tumorete mici, sesile, rotunjite, bine delimitate, sub un centimetru diametru, cel mai frecvent izolate; apar mai des la nivelul rosului de buze, la limita cu mucoasa sau tegumentul;
Vezicule – leziuni elementare ce apar in diverse afectiuni;
Virusul Coxakie – este un virus ce poduce herpangina si afectiunea “mana, picior, gura”;
Virusul herpes simplex de tip 1 si 2 – produce primoinfectia herpetica si infectiile recidivante (secundare);
Virusul Varicela-Zoster – produce varicela ca boala a copilariei si leziunile cutaneo-mucoase de Zona-Zoster;
Vitiligo – boala cronica ce debuteaza in general la varste cuprinse intre 20 si 30 de ani; se caracterizeaza prin aparitia unor pete albicioase pe piele ce se datoreaza distrugerii melanocitelor (celulele pigmentare ale pielii) de catre propiul sistem imun;
Walkhoff – substanta antiseptica utilizata in tratamentul medicamentos al afectiunilor pulpare;
Walther – canal – canal excretor al glandei sublinguale, ce se deschide endobucal in plica sublinguala;
Wharton – canal – canalul excretor al glandei submandibulare, ce se deschide endobucal printr-un orificiu situat in vecinatatea frenului lingual, numit caruncula;
Whartonita – este o inflamatie a peretelui canalicular Wharton si a tesuturilor inconjuratoare;
Wheezing – respiratie dificila, insotita de harait;
Wipla – otel alcatuit din crom si nichel neoxidabil;
Xantocromie – coloratie galben – verzui a pielii;
Xantom – nodul galbui, datorat acumularii de lipide (colesterol) in piele, consecutiv unei tulburari a metabolismului lipidelor;
Xerocheilie – uscaciune a buzelor;
Xerostomie – sindrom de uscaciune a gurii datorata diminuarii secretiei salivare (productia de saliva este mai mica de 0, 2 ml/minut);
Xilina – anestezic local de tip amidic, larg folosit in injectii si aplicare locala pe mucoase;
Xylitol – adesea intalnit in gumele de mestecat, xylitol-ul este un indulcitor artificial sau natural, care previne formarea cariei dentare prin echilibrarea nivelului pH-lui din cavitatea orala;
YAG Laser – tip de laser folosit in chirurgie pentru sectionarea tesuturilor;
Yersinia – reprezinta o bacterie din familia Enterobacteriaceae, care poate infecta omul si animalele;
Zabaluta – ragada; rana superficiala de forma liniara care se formeaza pe piele la coltul gurii;
Zaharina – indulcitor sintetic necaloric; nu este metabolizata de flora microbiana bucala si nici transformata in acizi;
Zirconiu – element chimic din grupa metalelor, cu numaru atomic 40; se foloseste in stomatologie ca baza de sustinere pentru lucrarile protetice din ceramica;
Zygion – punct osos cel mai lateral de pe arcada temporo-zigomatica, la aproximativ 1 cm anterior de Tragus;