Principiul anesteziei plexale consta in difuzarea solutiei anestezice depuse pe suprafata periostului la apexul dintelui respectiv spre plexul alveolar. Metoda este eficienta numai in regiunile unde maxilarele prezinta o corticala subtire si structura spongioasa care sa permita penetratia anestezicului: la maxilar pe toata intinderea sa cu exceptia primului molar datorita crestei zigomato-alveolare compacte, iar la mandibula numai pentru dintii frontali. Deasemenea, anestezia plexala este indicata la copii si tineri.
Cand se face anestezie plexala?
Se recurge la acest tip de anestezie cand se fac extractii dentare si interventii chirurgicale dento-alveolare, limitate pe 1-2 dinti (rezectii apicale, extirpari de chisturi, epulide, chirurgie parodontala).
Cum se face anestezia plexala?
Se utilizeaza procaina 2% sau xilina 1% si o seringa cu ace scurte. Anestezia plexala este considerata, in ziua de astazi, procedeul cel mai putin traumatizant pentru pacient si cel cu care se obtin cele mai bune rezultate.
Tehnica anesteziei para-apicale a fost extinsa pentru aproape toate grupele de dinti:
– la maxilar, pentru grupul incisivo-canin, pentru grupul premolar si pentru radacina mezio-vestibulara a primului molar;
– la mandibula, pentru grupul incisivo-canin.
MAXILAR
Grupul incisivo-canin
Pentru incisivul central, punctia se face vestibular, in mucoasa mobila, prin frenul buzei superioare, venind cu acul din partea opusa (trans-frenular). Pentru incisivul lateral si canin, anestezicul este depus deasupra apexului dintilor respectivi, intre mucoasa si periost. Injectarea se face lent, fara presiune, cantitatea de anestezic fiind de 1-2 ml.
Grupul premolar
In interventii asupra premolarilor, anestezia plexala este suficienta si eficienta, asigurand liniste operatorie pe o durata de 45-60 de minute. Vestibular, punctia se face in mucoasa mobila, la fata distala a caninului. Acul fiind indreptat cu bizoul spre planul osos, inainteaza paralel cu marginea gingivala spre posterior. Anestezicul se depune cat mai in apropierea apexului premolarului, supraperiostic.
De cele mai multe ori, aceasta anestezie trebuie completata cu anestezie plexala, realizata prin introducerea acului la 1 cm de marginea gingivala libera, in dreptul dintelui respectiv, perpendicular pe os.
Radacina mezio-vestibulara a primului molar
Uneori radacina meziala a primului molar nu este anesteziata din cauza procesului piramidal situat intre cele doua radacini vestibulare, de aceea se injecteaza cateva picaturi de anestezie deasupra apexului mezio-vestibular.
MANDIBULA
Grupul incisivo-canin
Corticalele foarte condensate ale mandibulei, impiedica difuzarea si penetrarea anestezicului spre plexurile dentare. Totusi, exista zone ce ofera posibilitati de difuzare a anestezicului, fie pentru ca ele ofera insertii musculare, fie care periostul lor este perforat de o infinitate de capilare ce intra in os.
Pentru teritoriul incisivo-canin, tehnica este nesigura din caua variabilitatii grosimii corticalei si a pozitiei apexurilor dentare catre corticala linguala. De aceea, anestezia plexala vestibulara, trebuie completata cu o anestezie intraseptala sau intraligamentara.
