O reconstituire corono-radiculara este o proteza fixa unidentara, asemanatoare implantului dentar, dar mai putin complexa si care are rolul de a reda forma si functionalitatea dintelui. Este indicata in restaurarea dintilor fracturati si a celor care prezinta obturatii voluminoase.

Ca si in cazul implantului dentar, o asemenea procedura presupune inserarea unui pivot intraradicular in regiunea radacinii, care are rolul de a sustine bontul artificial si care la randul sau va sprijini coroana de invelis. Poate fi realizat din diverse componente metalice, pure sau in aliaj sau din fibra de sticla. Desi se considera a fi un tratament conservator, acest tip de interventie are marele avantaj de a oferi o mare rezistenta mecanica dintilor partiali distrusi si recuperarea dintilor fracturati. Deoarece prodedura de reconstituire corono-radiculara este foarte asemanatoare cu cea a implantarii, multi pacienti le confunda.

Exista doua tipuri de reconstituire corono-radiculara: cea directa si cea indirecta. In cazul reconstituirii directe pivotul care trebuie introdus in canalul radicular este prefabricat si poate avea forma cilindrica, cu pereti netezi sau de surub. Materialele din care acesti pivoti sunt confectionati pot fi otel inox, compozit, ceramica sau fibra de quart sau sticla. Pivoturile pot fi impartite in doua categorii: pasive si active. Cele pasive nu induc niciun fel de tensiune in momentul inserarii, dar cele active actioneaza puternic asupra radacinii, in momentul introducerii in aceasta, prezentand un oarecare discomfort. Tehnica de reconstituire corono-radiculara pasiva prezinta riscul de decimentare si de aparitie a cariilor pe radacina, dar are avantul utilizarii unor cimenturi adezive ce maresc capacitatea de retentie a pivoturilor. Reconstituirea indirecta presupune un pivot realizat in laboratorul de tehnica dentara si conceput special pentru a se potrivi caracteristilor anatomice ale canalului radicular al pacientului. In acest caz, pivotul si bontul sunt turnate intr-un singur element, ceea ce previnde riscul desprinderii acestora. Un alt avantaj este reprezentat de adaptarea intima a pivotului la spatiul canalului radicular, chiar si daca acesta nu este rotund. Tehnica are dezavantajul folosirii materialului metalic inestetic ce poate sa transpara prin coroana ceramica si, de asemenea, presupune efectuarea mai multor sedinte de tratament. Cele mai folosite materiale in tehnica de reconstituire corono-radiculara sunt adesea metalele nobile, in special aurul.

Avanjalele tehnicii de reconstituire corono-radiculara sunt cresterea rezistentei mecanice a dintilor partial distrusi, recuperarea dintilor devitali fracturati si posibilitatea efectuarii unor lucrari protetice mixte. Procedura nu este indicata in cazul dintilor subdimensionati, unde medicul stomatolog va aplica mai degraba coroane de substitutie.

Pentru asigurarea succesului unei reconstituiri corono-radiculare trebuie indeplinite o serie de conditii esentiale, precum: adaptarea pivotului la canalul radicular, cimentarea corecta cu un sistem adeziv, modelarea bontului in functie de necesitatile impuse de restaurarea finala aleasa.

In procesul de reconstituire corono-radiculara exista o serie de variabile in termeni de sisteme, materiale si tehnici ce pot fi utilizate. Tipul de reconstituire potrivit unui anumit pacient va fi stabilit de medicul curant si doar in functie de situatia clinica data, astfel ca existenta unui tip de pivot “ideal” nu poate fi considerata ca afirmatie medicala corecta.