4. Latimea gingiei atasate / mucoasa keratinizata si implanturile dentare

Diferenta anatomica de baza dintre un implant si un dinte se afla la nivelul insertiei tesutului conjunctiv la baza implantului. La un dinte, fibrele tesutului conjunctiv se insera in cement, paralele la suprafata de implantare. Teoria care spune ca este nevoie de o anumita latime a gingiei atasate in jurul implantului a adus diferite motive care o sustin. Aceste motive sunt impresii clinicie sau interpretari anatomice si principii fiziologice.

O vedere de ansamblu a acestor motive a fost prezentata de Glick si colaboratorii sai:

  • Gingia atasata ajuta la mentinerea comfortului pacientului si a rezistentei mecanice fata de traumele din timpul procedurilor de igiena orala, in special la pacientii cu atrofii severe unde retractia buzei si a limbii impiedica realizarea igienei.
  • Un epiteliu nekeratinizat poate sa nu fie capabil sa formeze un epiteliu de jonctiune functional
  • Mucoasa alveolara, din cauza naturii sale elastice si mobile, ar pune in dificultate in conditii de mobilitate functionala constanta epiteliul de la baza implantului
  • Prolapsul tesutului poate aparea in timpul atasarii sau indepartarii componentelor protetice.

Rezultatele tratamentelor implantare pot fi impartite in “supravietuire” si succes. Studii pe termen lung au aratat ca latimea mucoasei keratinizate nu are nici un efect asupra supravietuirii unui implant, dar in ceea ce priveste succesul, complicatii biologice precum peri-implantita si consideratii estetice privind recesiunea sunt importante. Recesiunea marginii gingivale a implanturilor din partea anterioara a maxilarului este o complicatie problematica. Biotipurile gingivale au fost clasificate bazandu-se pe volum si arhitectura in doua tipuri: tipul subtire si foarte festonat si tipul gros, plat. Un pacient cu o gingie subtire este predispus la recesiune si compromiterea tesutului moale.

Majoritatea literaturii prezente acorda un prognostic benefic in ceea ce priveste implanturile endo-osoase intr-o zona in care gingia atasata este ingusta sau chiar absenta. Sanatatea din jurul implantului poate fi mentinuta printr-o igiena orala corespunzatoare. Pe de alta parte in zonele cu considerente estetice mari sau cu dificultate in controlul placii, este recomandata realizarea implantului in zona cu mucoasa keratinizata.

Concluzii

Principiile care indica necesitatea mucoasei atasate sau keratinizate din jurul dintilor au fost elucidate cu succes prin studiile revolutionare a lui Wennstrom si de numeroase alte studii de dupa acesta. Aceste studii raman ghidul deciziilor clinice ce trebuiesc luate la implanturile intr-un situs sarac in mucoasa keratinizata. Pe scurt, indicatiile necesare pentru o prucedura chirurgicala in vederea cresterii suprafetei de tesut gingival moale sunt:

  • Pacientul se plange de discomfort in timpul periajului in zonele cu o gingie atasata neadecvata
  • Miscarile ortodontice in afara alveolei la pacientii cu biotipul tesutului subtire
  • Ca o metoda alternativa in acoperirea radacinii la pacientii ce se plang de hipersensibilitate din cauza recesiunii
  • In domeniul implantologiei dentare, cresterea suprafetei de tesut moale este indicata la pacientii cu biotipul tesutului subtire

Articolul original poate fi citit accesand urmatorul link www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20403409.