INALTIMEA GINGIEI ATASATE – mult zgomot pentru nimic?

Rezumat

Scopul acestei lucrari este acela de a scoate in evidenta semnificatia inaltimii gingiei atasate din jurul dintilor si al implantelor in vederea permiterii clinicianului de a decide sau nu, nevoie cresterii de gingiei in diferite situatii clinice.

S-a concluzionat faptul ca latimea gingiei atasate nu este importanta in mentinerea sanatatii parondontale, in prezenta unei igiene orale adecvate. Cu toate acestea tesutul gingival din jurul dintilor cu restauratii este mai susceptil pentru recesiune.

Introducere

Una din principalele cerinte in ceea ce priveste un examen paradontal este evaluarea latimii gingiei atasate. Scopul aprecierii latimii gingiei atasate, asa cum spune tehnica conventionala, este sa determine daca sau daca nu aceasta este “adecvata”. Acest lucru a determinat medicii sa se intrebe ce relevanta clinica are latimea gingiei atasate. Conceptul initial a fost ca gingia atasata este importanta pentru a disipa forta exercitata de muschi si mucoasa neatasata, care din cauza mobilitatii sale colecteaza mai multa placa. De asemenea ei credeau ca gingia keratinizata este mai rezistenta fata de traumele produse de masticatie si periajul dentar.

La inceputul anilor 80, Wennstrom a realizat o serie de experimente pentru a demonstra ca gingia atasata are un mic rol in mentinerea sanatatii paradontale. Studii successive au demonstrate ca nu latimea ci volumul de gingie atasata este important in zonele de restaurare.

Scopul acestei lucrari este sa prezinte importanta latimii gingiei atasate din jurul dintilor.

1. Gingia atasata – consideratii anatomice

Latimea gingiei atasate este definita ca fiind distanta dintre jonctiunea mucogingivala si proiectia sulcusului gingival sau a pungii parodontale pe suprafata externa.

Jonctiunea mucogingivala este identificata prin indepartarea buzei sau a obrazului simultan cu sondajul pungii parodontale sau prin fulosirea unui instrument bont pentru a impinge mucoasa alveolara in directie coronara. In acest mod latimea gingiei atasate poate fi apreciata prin masurarea adincimii sulcusului/pungii parodontale pornind de la latimea mucoasei keratinizate.

Gingia atasata este considerata insuficienta atunci cand intinderea buzei sau a obrazului induce miscarea marginii libere gingivale. Pozitia jonctiunii mucogingivale este determinata genetic. Ea menttine o distanta constanta de la baza mandibulei in maxilarul inferior si de la spina nazala anterioara in maxilarul superior. A fost demonstrate ca latimea gingiei atasate creste odata cu varsta si in cazul dintilor supraerupti. Din acest motiv, chiar daca pozitia jonctiunii mucogingivale este constanta, dintele erupe permanent ceea ce corespunde unei cresteri proportionale a latimii gingiei atasate.

Acestui tip de gingie i-au fost atribuite aceste roluri din cauza fermitatii si rezistentei, acestea fiind datorate atasarii directe la periostul subiacent. Un alt avantaj este dat de keratinizarea epiteliului sau. Este foarte important sa intelegem originea keratinizarii gingiei atasate. A fost sugerat ca diferentierea epiteliala este determinata de tesutul conjunctiv subiacent.

Latimea gingiei atasate

In urma expunerii periostului si denudatiei osului alveolar, tesutul granular provine din tesut conjunctiv rezidual, ligamente parodontale si din gingia si mucoasa alveolara adiacenta. Din acest motiv, in zonele cu pierdere osoasa importanta, ligamentele parodontale contribuie la regenerarea tesutui si determina cresterea cantitatii de mucoasa keratinizata. Cantitatae finala de mucoasa keratinizata depinde deci de cantitatea de os resorbit si de contributia relativa a diferitelor tesuturi dupa proceduri de denudatie.