Potrivit unui articol aparut in “The Journal of Periodontology”, Vitamina D este la fel de importanta pentru dinti si oase ca si calciul. Vitamina D, cunoscuta si sub denumirea de “vitamina razelor de soare” este sintetizata in organismul uman la nivelul pielii sub influenta radiatiilor ultraviolete dintr-un precursor furnizat de alimentatie.

Conform Dr. Charles Hildebolt, de la Departamentul de Radiologie al Universitatii de Medicina Washington din St. Louis, statul Missouri, atat vitamina D, cat si calciul reduc rata de resorbtie osoasa. “Numeroase studii indica faptul ca in prezenta pierderii osoase si a unei inflamatii crescute se instaleaza deficitului de vitamina D sau de calciu. Inflamatia reprezinta un simptom caracteristic al afectiunilor parodontale, tocmai de aceea s-a sugerat ca lipsa vitaminei D si a calciului este un factor de risc pentru aparitia parodontopatiilor.”

Cercetatorii au demonstrat ca cel mai bun mod de obtinere a dozei optime de vitamina D este expunerea la soare, dar in cantitati corespunzatoare. Conform Institutului National de Sanatate din SUA (National Institutes of Health), durata acestor expuneri variaza in functie de sezon, conditii geografice, perioada zilei, prezenta sau absenta norilor, smogul si aplicarea cremelor cu factori de protectie antisolara. Astfel, 10-15 minute de expunere la radiatiile ultraviolete de cel putin doua ori pe saptamana, atat a fetei, cat si a bratelor, mainilor sau spatelui, sunt suficiente pentru o cantitate optima de vitamina D. De asemenea, persoanelor care locuiesc in zonele mai putin insorite sau care nu au ocazia sa petreaca suficient timp in aer liber, li se recomanda consumul de alimente bogate in vitamina D, cum sunt precum pestele (mai ales ton si sardine), ouale si produsele lactate.

Un numar considerabil de boli infectioase au fost puse in corelatie cu scaderea nivelului vitaminei D si s-a dovedit faptul ca aceasta vitamina are capacitatea de a suprima productia de citokine pro-inflamatoare, molecule ce au efect distructiv la nivelul diferitelor tesuturi. “Afectiunile parodontale intensifica sinteza acestor citokine, in vreme ce vitamina D inhiba productia lor si astfel diminueaza riscul aparitiei parodontopatiilor” explica Dr. Hildebolt.

Este nevoie de studii aprofundate pentru a stabili corelatia dintre nivelul seric de Ca si vitamina D cu riscul afectiunilor parodontale.