Ca orice interventie chirurgicala, in urma unei proceduri de extractie dentara pot aparea diverse complicatii. Totusi, riscul de aparitie a unei complicatii postextractionale se reduce semnificativ daca se respecta indicatiile medicului curant.

Complicatiile extractiei dentare

Cele mai intalnite complicatii sunt:

I. Durerea, tumefactia, trismusul
Senzatia de disconfort si tumefactia sunt de cele mai multe ori prezente dupa extractia dentara, intr-o masura mai mare sau mai mica. Extractiile laborioase, alveolotomiile si mai ales tractiunea exagerata a lambourilor cu departatoarele favorizeaza indeosebi edemul postextractional. Trismusul apare in urma extractiilor traumatice sau a odontectomiei molarilor de minte inferiori. Se datoreaza de obicei contractiei spastice a muschiului pterigoidian intern, datorata iritatiei de natura inflamatorie, si cedeaza treptat.

In general, in scop decongestiv se recomanda mentinerea unei temperaturi locale scazute (compres cu apa rece), se administreaza la nevoie antialgice si antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt in general eficiente in controlul durerii postextractionale.
Deasemenea, dupa o extractie laborioasa a molarilor de minte poate sa apara odinofagia. Aceasta cedeaza progresiv dupa cateva zile si se poate ameliora prin administrarea de analgezice/antiinflamatoare.

II. Hemoragia postextractionala
In orice act chirurgical, hemoragia este prezenta si este un factor ce trebuie avut in vedere. Aceasta poate avea uneori consecinte grave, in functie de cantitatea de sange pierduta si durata hemoragiei. In mod normal, sangerarea plagii postextractionale se opreste dupa aproximativ 30 de minute, prin formarea cheagului sangvin. Exista insa unele situatii in care hemoragia persista sau apare la un interval de timp de la extractie (hemoragie imediata – cand sangerarea continua dupa timpul normal de formare a cheagului; hemoragie precoce – apare dupa 2-3 ore de la extractie; hemoragie tardiva – apare dupa cateva zile de la extractia dentara).

Hemoragiile ce apar dupa extractia dintilor se datoreaza unor factori locali sau generali care, fie se opun formarii cheagului fie favorizeaza ruperea acestuia. Ca factori locali amintim: vasodilatatie secundara (in cazul anesteziilor plexale), prezenta tesutului de granulatie in alveola din care a fost extras dintele, resturi dentare, lezarea unor vase, nerespectarea indicatiilor de dupa extractia dentara. In grupul factorilor generali intra: carente de vitamine, hipertensiune arteriala, afectiuni endocrine, afectiuni trombocitare, tratamente cu anticoagulante, tratamente citostatice etc.

III. Echimoza si hematomul
Echimozele pot sa apara mai ales in cazul extractiilor laborioase, cu tractiuni exagerate asupra partilor moi (obrazului). Factorii favorizanti pot fi varsta inaintata a pacientilor, precum si starile de fragilitate vasculara. Evolutia este de regula favorabila, si se vindeca spontan in 5-7 zile. La pacientii cu hematoame mai mari se recomanda instituirea antibioterapiei, din cauza riscului de suprainfectare.

IV. Complicatii infectioase
Acestea sunt favorizate de:

  • nerespectarea riguroasa a regulilor de igiena;
  • extractie atraumatica, cu traumatizari de gingie si prezenta de resturi osoase;
  • utilizarea exagerata, fara racire, a instrumentarului rotativ;
  • chiuretajul alveolar incomplet;
  • efectuarea extractiei in plin proces inflamator (“la cald”).

Alveolita este o forma de osteita locala, care poate aparea ca o complicatie specifica extractiei dentare. Aceasta este favorizata de:

  • extracţii laborioase, cu traumatizari ale mucoasei si ale peretilor ososi;
  • prezenta unor aschii osoase sau a unor fragmente dentare in alveola, care intârzie procesul normal de vindecare;
  • infectii existente acute sau cronice;
  • aplicarea intraalveolar a unor susbstante cu rol antiseptic sau hemostatic care intarzie formarea chegului;
  • pansament compresiv intraalveolar prelungit.

V. Vindecarea intarziata
Factorii care influenteaza vindecarea cu intarziere a plagii rezultate dupa extractia unui dinte sunt:

  • desfacerea spontana a plagii;
  • boli generale asociate si medicatia cronica specifica acesteia;
  • malnutritia;
  • radioterapia;
  • varsta pacientului.