Pulpa dentara

Pulpa dintelui este tesutul moale al dintelui ce se gaseste in camera pulpara si in canalul radicular. Ea este formata dintr-un tesut conjunctiv lax, bogat in vase de sange, limfatice, fibre musculare si celule. Pulpa comunica cu peridontiul prin orificiul apical sau prin canale colaterale secundare.

Pulpa prezinta o zona centrala, bogata in elemente vasculare si nervoase si numeroase fibroblaste, precum si o retea de colagen.

Zona perifecrica este formata in mare parte din numeroase odontoblaste care, la nivelul coarnelor pulpare, sunt asezate in palisada, iar in rest, sunt asezate intr-un singur strat.

In pulpa dentara se gasesc numeroase tipuri de celule: odontoblaste, fibroblaste, celule endoteliale, care captusesc capilarele, arterele si venele, celule generatoare de teaca de mielina, pericitele si celulele mezenchimale nediferentiate.

Odontoblastele sunt generatoare de dentina si pot interveni in mod fiziologic prin producerea de dentina reparatorie, cand factorii externi actioneaza in anumite zone. Acest fenomen poate fi amplificat prin formarea de noi celule diferentiate pe seama celulelor mezenchimale nediferentiate.

Odontoblastele prezinta prelungiri protoplasmatice care patrund prin canaliculele dentinare si ajung pana la jonctiunea amelo-dentinara. Intre odontoblaste se realizeaza numeroase jonctiuni care au rolul de a regla legatura intre pulpa dentara si celelate tesuturi dure.

Fibroblastele prezente in pulpa sunt generatoare de fibre de colagen. Ele se pot afla in diverse stadii de maturatie.

Unele celule prezente in pulpa au rol in mecanismul de aparare a pulpei (macrofage, limfocite), iar alte celule se gasesc in vasele sanguine.

Pulpa dentara mai contine fibre de colagen si substanta fundamentala, care realizeaza o stroma in ochiurile careia se gasesc numeroase celule prezente in pulpa.

Vascularizatia pulpei este bogata, arterele patrund in pulpa prin orificiul apical, dau o serie de ramuri colaterale si formeaza un plex periferic. Reteaua venoasa insoteste reteaua arteriala. Vasele limfatice au o forma neregulata si sunt ceva mai largi decat capilarele.

Invervatia pulpei este asigurata de nervii care patrund prin orificiul apical si care dau apoi numeroase ramuri terminale. Aceste ramuri terminale formeaza un plex nervos periferic. Ramuri ale acestui plex patrund in zona odontogena prin canalicule dentinare si receptioneaza stimulii tactili si termoalgezici. Unele terminatii nevroase de origine vegetativa regleaza vasomotricitatea de la nivelul pulpei dentare.

In timp, pulpa sufera modificari regresive, fibroase, datorita imbatranirii organului pulpar precum si datorita leziunilor odontale. Cu varsta, pulpa descreste in volum datorita depunerii de dentinata, iar numarul celulelor pulpare descreste diminuand si capacitatea de aparare a pulpei.

Functiile pulpei dentare
Pulpa indeplineste patru functii, si anume:

  1. Functia dentinogenetica sau formativa, prin geneza de dentina secundara fiziologica sau dentina reparatorie, care realizeaza un fel de scut de protectie fata de agentii fizici, chimici, mecanici si bacterieni.
  2. Functia nutrivita, asigurata de o bogata retea vasculara si prin plexul capilar periferic, care asigura aportul de nutrienti necesari in metabolismul celular.
  3. Functia senzoriala, asigurata de filetele nervoase cu teaca de mielina, care sunt paralele cu reteaua sanguina si care receptioneaza senzatia dureroasa, termina si barica. Filetele nervoase amielinice apartin sistemului nervos vegetativ si regleaza vasomotricitatea pulpei.
  4. Functia defensiva (de aparare), care se manifesta prin intensificarea fenomenelor de calcificare a pulpei atunci cand unii stimuli actioneaza prelungit si conduce la formarea unor denticuli, ce constituie o forma de aparare.