Xerostomia (sau hiposialia) reprezinta scaderea fluxului salivar cauzata, de regula, de afectiunile glandelor salivare, de administrarea unor medicamente, de prezenta anumitor afectiuni generale etc., stabilindu-se clar ca, spre exemplu, scaderea cantitatii de saliva secretata nu are legatura cu inaintarea in varsta a individului. Pentru o functionare optima a aparatului dento-maxilar si pentru a preveni producerea cariilor sau a bolilor parodontale si nu numai, este obligatoriu sa tratam xerostomia. In asemenea cazuri si mai ales in cel a unei xerostomii severe, cand parenchimul glandular este grav si iremediabil afectat, medicii sunt chemati sa intervina, una dintre posibilitati fiind si indicarea substituentilor salivari artificiali (a salivelor artificiale).

Normal, fluxul salivar este de 0,25- 0,35 ml/min. pentru perioada de repaus si 1-3 ml/min. pentru cea de stimulare. Volumul zilnic al secretiei salivare globale este de cca 0,5-1,5 litri, din care numai 10% reprezinta produsul secretiei glandelor salivare accesorii. Nestimulata, secretia salivara respecta un ritm circadian, cu un maxim al secretiilor la miezul zilei si un minim in jurul orei 4 dimineata. In cavitatea bucala, fluidul oral se raspandeste sub forma unui film subtire de 0,01-0,1 mm, care se afla in permanenta miscare si care acopera suprafata tuturor formatiunilor anatomice prezente.

Cantitatea de saliva secretata nestimulat reprezinta o caracteristica individuala si ramane nemodificata intreaga viata, nefiind influentata de inaintarea in varsta.

Nivelul minim de secretie salivara la care sanatatea tesuturilor si functionarea aparatului dento-maxilar se mentin nemodificate a fost stabilit la 0,7 ml saliva stimulata/min. sau la 0,1 ml saliva nestimulata/min. Sub aceste valori se vorbeste despre xerostomie.

Prevalenta afectiunii, ca si nivelul secretiei salivare, este variabila. Spre exemplu, Billings gaseste xerostomie intre 18 si 24% dintre pacientii examinati, Bergdahl – intre 15 si 29%, iar Nederfors – intre 15 si 19% sau 31 si 33% la persoanele care iau medicamente implicate in etiologia hiposialiei. Alti autori remarca cresterea prevalentei xerostomiei la sexul feminin, post-menopauza (la peste 50 de ani).

Xerostomia se poate clasifica in:
• pseudoxerostomii: de cauze psihice si psiho-somatice. Acestea sunt numite in literatura Burning Mouth Syndrome (BMS) si par a avea o prevalenta de 0,7-17,9% (Bergdahl);
• xerostomii tranzitori: de cauze diverse: frica, emotii puternice, deshidratare, febra, fumat, respiratie orala;
• xerostomii adevarate (defineste starea de gura uscata cronica).

Xerostomia reprezinta un simptom, deci nu este o boala si ea poate fi permanenta sau tranzitorie.

Simptomele clinice sunt: senzatie de uscaciune a gurii, cand pacientul poate reclama faptul ca limba se lipeste de palat, dificultati in masticatie, inghitire sau fonatie, senzatie gustativa diminuata, senzatie de sete, ce obliga la consum de lichide si la umezirea frecventa a buzelor, senzatii de durere si de arsura la nivelul mucoaselor.

Efecte produse la nivelul structurilor orale sunt: cresterea grosimii depozitelor dentare moi, care amplifica inflamatia gingivala si creste frecventa cariei dentare, predispozitie evidenta la carie, cu un plus pentru cele radiculare, uzura dentara, care apare mai accentuata, modificari ale obisnuintelor alimentare, prin care se reduce disconfortul, pacientul folosind in plus cantitati apreciabile de lichide, necesare formarii si inghitirii bolului alimentar. Se poate administra pilocarpina, prin care se incearca stimularea secretiei salivare si mentinerea functionarii tesutului excretor.

Diagnosticarea precoce poate fi favorabila evolutiei starii de sanatate a structurilor cavitatii orale.