Fluoroza dentara a fost descrisa pentru prima data la inceputul secolului al 20-lea. Aceasta reprezinta o intoxicatie a unui organism fie ca urmare a unei ingestii repetate, fie a unei doze unice dar crescute de fluor. Principala cauza a acestui proces s-a considerat a fi o ingestie excesiva de fluor prin intermediul consumului de apa potabila din zonele care erau considerate cu risc pentru astfel de afectiuni.
Caracterizandu-se printr-o hipermineralizare constanta a smaltului dintelui, aceasta afectiune se defineste printr-un caracter poros accentuat al suprafetei smaltului datorat unei mari cantitati de fluor ingerate in timpul formarii dintilor.
In timpul maturarii pre-eruptive a smaltului, specialistii cred ca este momentul cel mai propice unei vulnerabilitati crescute a acestuia la efectele nocive ale fluorului. Surplusul de fluor pe care il preia smaltul in aceasta perioada duce la o incetinire a procesului de mineralizare, ceea ce duce in final la o retinere exagerata a proteinelor in smalt.
O cauza principala a acestei afectiuni o reprezinta ingestia de apa cu un continut foarte crescut de fluor de catre copiii mai mici de 6 ani iar, din pacate, cu cat ingestia de fluor va fi mai mare in aceasta perioada, cu atat afectiunea va fi mai accentuata. Odata ce aportul de fluor este constant, fluoroza poate afecta atat dintii de lapte cat si dintii permanenti, cu diferenta ca cei din urma au tendinta mai des de a fi afectati si asta deoarece dintii de lapte se mineralizeaza in utero, placenta fiind cea care joaca un important rol de bariera intre mama si fat, impiedicand astfel vreun eventual transfer de fluor.
De obicei, fluoroza afecteaza cu preponderenta dintii anteriori care, de altfel, joaca si cel mai mare rol estetic.
In ultimii ani s-a constatat o crestere a caracterului predominant al fluorozei dentare, ca rezultat direct al numarului din ce in ce mai mare de surse terapeutice de fluor. Pe de alta parte, in zonele cu cantitati scazute de fluor, sunt utilizate din ce in ce mai mult tablete cu fluor simplu sau in combinatie cu diverse vitamine pentru a ajuta la preventia cariilor dentare. Ce e bine de stiu, insa, este ca aceste suplimente trebuie sa fie administrate mai ales copiilor mici, sub o directa indrumare a unui specialist, tocmai pentru a nu conduce la aparitia fluorozei.
Un alt factor de risc care trebuie luat in considerare il constituie pastele de dinti care contin fluor si sunt folosite de copiii sub trei ani, cu atat mai mult cu cat aceste paste sunt folosite in zone care detin apa fluorizata.
De exemplu, se recomanda ca la copiii mai mici de opt ani sa se foloseasca paste de dinti cu o cantitate redusa de fluor iar atunci cand acestia se spala pe dinti sa nu aiba pe periuta mai mult de 5 mm de pasta.
Desi mai exista multe produse care presupun aportul de fluor, precum geluri si solutii profesionale, acestea nu constituie un risc in aparitia fluorozei, doar ca trebuie mentionat ca aceste produse trebuie folosite cat mai putin si cu mare grija.
