Cand efectuam anamneza, bolnavul se poate plange de senzatia de gura uscata, cu lipsa salivei, de tulburari de masticatie, deglutitie, fonatie, cu senzatie de arsura, chiar de mucoase aspre si de modificari in perceptia gustativa etc. Pacientul acuza senzatie de uscaciune si la nivelul altor mucoase, cum ar fi cele oculare si nazale. In asemenea situatii, pacientul cauta sa compenseze uscaciunea gurii prin diverse mijloace, apeland, in principal, la clatiri frecvente cu ceaiuri, apa, la folosirea gumei de mestecat, a bomboanelor mentolate etc. In cazul “BMS”, acuzele subiective raman singurele simptome, neexistand si elemente obiective de diagnostic.

La examenul obiectiv se constata absenta salivei, care stagneaza (balteste) in mod normal la nivelul planseului bucal sau al secretiei salivare de la nivelul orificiilor canalelor Stenon si Warthon, de pe durata exprimarii glandelor parotide sau submandibulare. Mucoasa orala apare mai mult sau mai putin uscata, rosie-congestiva, fina – plicaturata sau albicioasa, cu aspect mucoid. Limba poate fi usor depapilata, de aspect plicaturat, lobulat. Pot aparea ragade pericomisurale, perles.

La inspectia cavitatii orale, oglinda se lipeste de mucoasa. La exprimarea glandelor parotide si submandibulare, observam o secretie redusa de saliva, de aspect mucoid, iar in caz de suprainfectare, chiar purulenta. Sunt cazuri clinice cand virulenta microbiana se poate exacerba, cand apare candidoza cronica, cheilita angulara, policarii, parodontopatii marginale, limba saburala sau piloasa, leucokeratoze. La asemenea pacienti constatam explozii de carii, localizate de regula la coletul dintilor, cu evolutie galopanta, iar structura dentara afectata apare pigmentata.

In caz de sialoza, observam ca prin orificiile glandelor salivare mari nu se exprima saliva sau se scurge foarte putina si obisnuit de aspect mucoid.

Scaderea sau disparitia secretiei salivare da nastere la nivelul cavitatii bucale la multiple complicatii:

– frecvent se produc suprainfectii cu Candida Albicans sau alti germeni, uneori in asociere cu streptococul sau cu bacilul piocianic;

– la nivelul dintilor – constatam multiple carii ce intereseaza cea mai mare parte a suprafetelor dentare, de regula, ele apar la nivelul fetelor proximale, cauzate prin acumulare de placa bacteriana si autocuratire deficitara;

– la nivelul parodontiului – constatam gingivite cronice sau parodontopatii marginale, cu grade variate de intensitate, tot datorita acumularii in exces a placii bacteriene;

– tulburari functionale: de fonatie, masticatie, deglutitie sau, in cazul pacientului protezat adjunct, probleme de stabilitate a protezelor si chiar halena fetida.

In completarea examenului clinic si pentru sustinerea diagnosticului, s-au imaginat si se pot indica o serie de teste functionale si analize paraclinice care pot evidentia lipsa secretiei salivare. Unele sunt simplu de efectuat chiar la nivelul cabinetului stomatologic, altele necesita colaborarea cu laboratoarele de analize sau cu centrele de imagistica.

Dintre testele functionale, sunt de retinut urmatoarele:

– Cel mai la indemana poate fi testul zaharului. Pacientul tine o bucata de zahar cubic sub limba, care normal in 3 minute trebuie sa se dizolve. Daca acest lucru nu se produce, concluzia este ca exista o secretie salivara scazuta. Testul are un caracter orientativ pentru diagnostic si nu este de certitudine. Cand se indica, trebuie ca in prealabil sa ne informam daca pacientul nu prezinta diabet zaharat (pe de alta parte, diabetul este una din cauzele hiposialiei).

– Masurarea PH-ului intrabucal se face simplu cu ajutorul benzilor colorimetrice de hartie. In caz de hiposialie, se constata un pH acid in jur de 6,5. Este un test simplu si usor de efectuat la nivelul cabinetului stomatologic. Este un test orientativ, deoarece exista si alte afectiuni care se insotesc de pH-ul bucal acid, la care secretia salivara este sau nu afectata.

– Sialometria evalueaza fluxul salivar total, in repaus sau dupa stimularea cu acid citric. Saliva se colecteaza cu ajutorul unui dispozitiv in forma de cupa, direct de la nivelul orificiului canalului Stenon si se indica pentru dozari biochimice si imunologice.

– Exista si teste care se bazeaza pe stimularea salivei. Saliva stimulata se colecteaza dupa ce pacientul mesteca timp de 2 min. o pastila de parafina, fie o compresa de tifon, de dimensiuni standard. Valorile normale sunt de 1-3 ml/min. pentru secretia salivara stimulata si de 0,25-0,35 ml/min. pentru secretia salivara de repaus.

Examene recomandate si neefectuate in cabinetul stomatologic:

– Examene imagistice: radiografia “pe gol” (este utila, de regula, in cazul calculilor salivari), tomografia computerizata, rezonanta magnetica nucleara, ecografia si sialografia (este cel mai frecvent examen recomandat in investigarea glandelor salivare). Sialografia consta in radiografierea glandei salivare dupa injectarea intracanaliculara a unei substante de contrast, hidro- sau liposolubila (de regula, lipiodol). Radiografia obtinuta pune in evidenta eventualele modificari ale canalelor sau ale parenchimului glandular.

Alte teste se fac cu colaborarea laboratoarelor de specialitate. Acestea sunt laborioase, dar permit precizarea diagnosticului: analiza chimica si imunochimica a salivei (pune in evidenta modificarile compozitiei sale – Ig A secretorii, lactoferina etc.), examene imunologice (pentru diagnosticul afectiunilor autoimune), examene recomandate in cazul bolilor generale (hematologice, biochimice, bacteriologice/ virusologice, psihologice-psihiatrice – prin care realizam diferentierea de falsele xerostomii din afectiunile psihice) si biopsii, in special de glanda salivara accesorie (utile in cazul sialozelor).

Alte articole despre xerostomie:
◦ Xerostomia – cauze, simptome si modificari
◦ Tratamentul xerostomiei

Sursa articolului: MedicDentist.ro