I. Simptomatologia edentatiei totale

Edentatia totala maxilara are consecinte dintre cele mai grave asupra aparatului dento-maxilar, pierderea dintilor fiind urmata in mod firesc de alterari morfologice si functionale complexe.

Capacitatea adaptativa individuala este in majoritatea cazurilor relativa, incompleta si nu poate masca tulburarile caracteristice acestor stari. In edentatia totala maxilara remarcam:

  • tulburari ale aspectului fizionomic;
  • tulburari ale fonatiei;
  • tulburari masticatorii;
  • tulburari psihice.

A. Tulburari ale aspectului fizionomic
Reabilitarea aspectului fizionomic la edentatul total constituie  o grea incercare pentru specialistul protezist, acestuia revenindu-i intreaga responsabilitate pentru reusita actului medical, tehnicianul fiind un aliat important, dar fara putere de decizie.

Cunoasterea procedeelor artistice  preconizate de  autori care si-au consacrat activitatea estetici dentare: Williams, Searrs, Nagale, Klein si Devin ii va permite, in timp practicianului sa descopere raporturi mai putin evidente la prima vedere dar, care exprima armonia, farmecul si vitalitatea exprimate de anumite figuri.

De altfel, Nelson (citat de Lejeoyeux) afirma „Nici un sistem de selectie a dintilor anteriori nu-l poate dispensa pe practician de a-si cultiva simtul estetic, care singur poate sa-i permita sa aprecieze o combinatie armonioasa sau sa deceleze o nota discordanta.

Modificarea dimensiunii verticale de ocluzie prin extractia ultimilor dinti este cea mai socanta senzatie a pacientului. Prabusirea etajului inferior al fetei cu adancirea santurilor peribucale si disparitia rosului  buzelor provoaca senzatia de imbatranire brusca. Prevenirea sau tratarea acestor efecte nu  poate fi facuta decat printr-o protezare imediata corecta.

In cazul pacientilor tratati cu proteze totale, cu slabe rezultate, pot aparea tulburari fizionomice, astfel se impune remontarea dintilor frontali sau confectionarea unei noi proteze care sa tina seama de noile exigentele fizionomice.

B. Tulburari ale aspectului fonetic

Tulburarile  fonatiei in care dentalele si siflantele sunt afectate, limba nu mai are suport pentru articularea dentalelor, iar pentu siflante este modificat culoarul coloanei de aer.

Cavitatea orala are un rol important in emiterea sunetelor fonetice articulate, cele nearticulare, care se produc la nivelul corzilor vocale si laringelui, sunt transformate in sunete fonetice articulate la nivelul cavitatilor (bucala, nazala si faringiana). Aceasta transformare implica cavitatea orala si elementele sale componente: limba, palatul moale, palatul dur, buzele si dinti.

Imediat dupa extractie fonatia este afectata in mod grav, motiv care impune protezarea imediata in anumite cazuri. Odata cu trecera timpului, fonatia poate fi compensata in mare masura chiar si in cazul pacientilor neprotezati. Explicatia este mecanismul de feed-back auditiv, prin care organele fonetice primesc impulsuri de la cortex pentru corectatrea articuarii fonetice, in felul acesta pacientul adapandu-se mai usor . Acest fenomen de adaptare trebuie sa se produca si dupa aplicarea in cavitate a piesei protetice.

Piesa protetica trebuie sa reproduca fidel fosta morfologie functionala bucala pentu ca adaptarea sa fie imediata si completa. Cand pozitia dintilor artificiali, dimensiunea si modelajul bazelor este necorespunzator atunci tulburarile fonetice persista.

Vorbirea corecta necesita o coordonare perfecta a diferitilor muschi participanti la fonatie, coordonare care rezulta din actiunea proprioceptorilor paradontali la dentat si a exteroceptorilor buzelor si limbii, prezenti atat la dentat , cat si la edentat.

C. Tulburari masticatorii

La pacientii edentati total, apar si tulburari masticatorii, lipsa arcadelor ingreunand incizia, zdrobirea si macinarea alimentelor. Prelucrarea mecanica defectuoasa a alimentelor, asociata cu insuficienta lor salivare va provoca leziuni traumatice asupra mucoasei cavitatii bucale. Pacientul edentat total neprotezat va trebuie sa adopte un nou stil de alimentatie, folosind alimente lichide si cat mai pastoase, in caz contrar tulburarile masticatorii vor putea constitui un factor favorizant  in aparitia unor complicatii generale.

Tulburarile masticatorii pot aparea si in cazul unor pacienti vechi purtatori de proteze totale mobilizabile, care dupa extractia ultimilor dinti constata o mare instabilitate a protezelor.

In cazul tulburarilor masticatorii aparute in cazul edentatilor total protezati prin proteze totale rolul medicului este hotarator in stabilirea cauzei: poate fi vorba de proteze totale noi care pot fi adaptate prin simple retusuri sau de proteze noi sau vechi cu aspect necorespunzator, fie a bazei protezelor, fie a arcadelor dentare artificiale, fie a contactelor ocluzale. Tulburarile masticatorii in aceste situatii se datoresc lipsei stabilitatii si mentinerii  protezelor. O noua restaurare protetica se va realiza atunci cand deficientele sunt grave.

Se mai descriu si situatii clinice cand indivizi edentati total neprotezati nu se plang de tulburari masticatorii. Acestia s-au obisnuit sa realizeze o masticatie pe creasta edentata, folosind o consistenta adecvata a alimentelor.

D. Tulburari psihice

Tulburarile masticatorii, fizionomice si fonetice care apar in urma edentatiei totale vor afecta in mod inevitabil si starea psihica a pacientului. Apar dereglari in comportamentul normal al pacientului care se pot manifesta prin semne minore de manifestare, dar alte ori pot duce la adervarate complicatii psihice care vor crea mari dificultati in realizarea tratamentului edentatiei totale.

II. Modificari morfologice si functionale

Atrofia osoasa este o diminuare a tesutului osos, normal ca aspect, cauzata de incetarea functiilor ADM si de deficiente nutritive ale tesutului osos. In acest caz se produce o reducere numerica a celulelor osoase si a substantei fundamentale. Prin stimularea functionala osul este capabil de remaniere.
Rezorbtia osoasa a maxilarelor este deasemenea o reducere a tesutului osos, determinat de involutia mineralizarii si activitatea osteoclastelor raspunzatoare de capacitatea destructiva a osului. Rezorbtia merge progresiv de la diminuare pana la disparitia crestei alveolare.

Linia intraalveolara este verticala fata de planul de ocluzie sau usor inclinata cu covergenta in sus. Pe masura trecerii timpului linia intraalveolara devine din ce in ce mai inclinata, ridicand probleme in montarea dintilor

Forma crestelor alveolare se modifica in timp. La maxilar aspectul de elipsa se pastreaza frecvent, dar se micsoreaza dimensional.

Modificarile relatiilor intermaxilare se manifesta prin:

  • prin apropierea mandibulei de maxilar
  • mandibula ajunge sa circumscrie maxilarul
  • panta condiliana devine mai plana.