Parodontita adultului este o boala in care sunt afectate de procesul inflamator atat gingia cat si parodontiul de sustinere (ligamentul parodontal, cementul si osul alveolar).

Ea atinge in general un adult din patru, procentajul crescand progresiv odata cu varsta. Barbatii sunt atinsi mai frecvent decat femeile, parodontita este invers proportionala cu nivelul de educatie si de trai.
Se dezvolta in general dupa varsta de 35–40 ani si afecteaza mai mult maxilarul si mai frecvent molarii si caninii.

Inflamatia debuteaza la nivelul gingiei si invadeaza ulterior structurile de sustinere mai profunde. Parodontita se caracterizeaza prin inflamatie gingivala, formarea de pungi parodontale si distructie a ligamentului parodontal si a osului alveolar, ca si prin mobilizarea dintilor.

Parodontita cronica a adultului

Aparitia pungilor parodontale se face prin migrarea apicala a epiteliului de jonctiune si distructia ligamentului parodontal si a osului alveolar.

Evolutia se caracterizeaza prin:

  • erioade de activitate – pusee intense;
  • perioade de inactivitate – perioade de liniste relativ lungi.

Stadiile de evolutie sunt inegale si foarte diferite.

Flora microbiana din parodontita cronica a adultului este reprezentata in principal de specii de Prevotella melaninogenica, Bacteroides pleomorfus, spirochete si varietati de actinomicete. Aceasta parodontita este susceptibila de a se transforma in parodontita rapid progresiva, lucru pus in evidenta prin prezenta de Porphyromonas gingivalis la nivelul pungilor.

Este singura dintre formele de boala descrise care nu prezinta alterari functionale ale PMN si in care se gasesc cantitati importante de placa supra si sub-gingiviala, ca si depozite abundente de tartru.

Cum putem diagnostica parodontita cronica a adultului? Cele mai importante criterii dupa care putem pune diagnosticul, sunt:

  • atinge subiectii peste 35 –40 ani;
  • absenta caracteristicilor de risc;
  • prezenta a numerosi factori de retentie;
  • prezenta de placa si tartru in cantitate medie/mare;
  • leziuni localizate in situs-urile cu capcane de placa si elemente iatrogene;
  • flora microbiana polimorfa.

Tratament parodontitei cronice a adultului se face dupa diagnosticul de certitudine. Acesta este unul complex, etapizat si variaza de la un individ la altul, in functie de stadiul evolutiv al bolii si gravitatea leziunilor.

In prima etapa, se va face tratamentul urgentelor (cele dentare si periapicale, parodontale etc.) si se vor extrage dintii compromisi si se va aplica o proteza de urgenta/tranzitorie.

Urmatoarele etape de tratament se va face in trei faze, astfel:

  • prima faza cuprinde faza etiologica si are ca scop oprirea bolii din evolutie prin indepartarea si controlul factorilor ce au produs aceasta afectiune (controlul placii, detartraj si surfasaj radicular, tratamentul cariilor, terapie antimicrobiana locala sau sistemica – dupa caz, imobilizari dentare);
  • a doua faza este una corectiva si presupune restaurarea functiei parodontale, prin: chirurgie parodontala – plasarea implantelor, terapie endodontica, restaurari definite – dupa caz, protezari fixe si amovibile, echilibrarea ocluziei;
  • faza a treia este faza de mentinere si vizeaza controlul, prevenirea si evolutia bolii, prin reevaluari ale efectelor tratamentului si a masurilor de igiena (se va verifica periodic placa bacteriana si tartrul, pungile/inflamatiile gingivale, ocluzia si mobilitatea dentara sau aparitia altor modificari patologice).

Sansele de reusita ale tratamentului sunt de multe ori necunoscute, insa ca sansele sa fie mai ridicate, este foarte important ca pacientul sa respecte toate indicatiile medicului curant.