Diastema, cunoscuta popular sub denumirea de strungareata, este o anomalie ce se caracterizeaza prin existenta unui spatiu intre incisivii centrali permanenti. Desi este o anomalie ce se intalneste mai des la maxilar, insa nu este exclusa aparitia sa si la nivelul invisivilor mandibulari.

Sursa foto: dentalaegis.com

Sursa foto: dentalaegis.com

Diastema poate fi de doua tipuri:

  • diastema primara (adevarata) – este cauzata de dezvoltarea excesiva a frenului buzei sau de insertia sa joasa intre incisivi, aproape unita cu papila retroincisiva;
  • diastema secundara (falsa) – ce poate fi cauzata de o anodontie a dintelui vecin, meziodens etc.

Clinic, diastema poate evolua diferit, in functie de cauza care a dus la producerea acestei anomalii. La pacientii ce sufera de diastema primara se va observa un fren labial hiperdezvoltat, ce poate lua mai multe forme: fren lat – ce genereaza o diastema cu laturi paralele; fren lat cu insertie inalta – care va duce la o diastema convergenta spre ocluzat; fren lat cu insertie joasa – care va imprima diastemei un aspect divergent spre ocluzal.

Diastema secundara apare ca urmare a anomaliilor dentare de numar, manifestate in zona frontala. Anodontia uni sau bilaterala a invisivului lateral poate duce la aparitia unei diasteme simetrice sau asimetrice, prin perturbarea eruptiei a invisivilor centrali. Pe de alta parte, existenta unui dinte supranumerar pe zona mediana, va duce mereu la aparitia unui spatiu intre incisivii centrali.

Desi aceasta anomalie nu provoaca tulburari functionale majore, aceasta afecteaza in multe cazuri functia fonetica si foarte mult functia fizionomice – motivul principal pentru care pacientul apeleaza la tratament.

Exista numeroase situatii in care intre incisivii centrali poate sa apara un spatiu, fapt ce nu reprezinta o diastema primara sau secundara. Cateva din aceste situatii, sunt:

– spatieri ce apar dupa extractia unor dinti vecini, ca rezultat al migrarilor dentare;
– spatieri ce apar in urma migrarilor dentare in boala parodontala;
– spatieri ce apar datorita unor obiceiuri vicioase;
– spatieri ce apar in microdontie;
– spatieri ce apar in timpul eruptiei incisivilor centrali dar dispar dupa eruptia lor completa.

Tratamentul acestei anomalii are doua mari obiective:

  • indepartarea cauzei, prin rezecarea si plastia frenului labial, excizia fibromucoasei gingivale si a tesutului fibros interradicular;
  • inchiderea ortodontica a spatiului existent cu ajutorul aparatelor ortodontice (fixe sau mobile) si contentia rezultatului obtinut.