Implantele dentare lama sunt a doua mare categorie de implante endoodoase, dupa cele tip radacina. Ele sunt elemente implantare plate si inguste vestibulo-orale.

Corpul lamei care se insera in os are forme diferite in functie de dimensiunile osului si a anatomiei locale, determinata de sinusul maxilar, planseul foselor nazale, creasta tuberozitare, canalul mandibular, gaura mentoniera, curbura arcadelor etc.. Lama se uneste cu bontul protetic printr-un gat in jurul caruia se realizeaza integrarea epitelio-conjunctiva a implantului.

implant dentar lamaImplantul tip lama este un implant osos cu cea mai veche utilizare din epoca moderna. Initiatorul acestuia este Leonard Linkow – el a acumulat o experienta timp de 30 de ani dupa care a pus la punct diferite tipuri si sisteme in acest domeniu al implantelor endoosoase. Mai apoi, implantul lui a fost perfectionat de catre Cranin, Weiss, Viscido si Misch. Lamele nu imita morfologia radiculara, fiind implante inguste in sens vestibulo-oral, cu o inaltime moderata dar dimensiunea lor orizontala este foarte bine resprezentata in sens mezio-distal.

Initial, lamele au fost concepute ca implante de stadiul I existand in plus si implante de stadiul II. Tot ca o varianta a lamelor initiale, exista cele combinate cu implant cilindru si ‘aripioare’ laterale sub forma lamelara.

In ce circumstante se folosesc aceste tipuri de implante?

  • edentatii terminale mandibulare cu creasta ingusta sau in “lama de cutit”. Creasta trebuie sa aiba totusi 2,5-5mm latime si o inaltime de minimum 10mm deasupra canalului mandibular, mai mult de 15mm lungime si o angulatie mai mica de 20 de grade;
  • pot fi inserate si pe creste cu dimensiuni foarte reduse in sens vestibulo-oral cu conditia asocierii unor implante de aditie (augmentari osoase);
  • raportul dintre coroana si implant mai mic ca 1;
  • se pot insera cu succes si la maxilar in edentatii partiale intinse, care astfel pot beneficia de protezare conjuncta prin punti totale.

O varianta derivata din lamele convetionale sunt implantele lama de reinsertie. Acesta se utilizeaza in situatia cand o lama esueaza printr-o complicatie de tip osteita periimplantara. Dupa indepartarea lamei initiale se chiureteaza tesutul de granulatie, apoi se insera lama de reinsertie care consta propriu-zis din noua lame – una se aplica spre corticala vestibulara iar cealalta spre corticala orala. Intre cele doua lame se va aplica hidroxiapatita sau tricalciufosfat.

Desi folosirea lor in practica este reduse, implantele dentare de tip lama sunt, dupa anumiti autori, varianta de electie in edentatiile terminale mandibulare in cazul unor creste alveolare inguste.