Saliva este un lichid incolor, opalescent, cu o vascozitate ce depinde de provenienta ei si de conditiile de excretie. La om, cantitatea de saliva secretata in 24 ore variaza de la 100 la 1500 ml.
In perioadele interdigestive secretia salivara este mai scazuta, de 0,5-1 ml/min; in prezenta unor excitanti puternici se poate ajunge la 30ml/min., dar in somn debitul scade foarte mult, ajungand la 0,05ml/ min. Din totalul secretiei bazale, submaxilarele contribuie cu 70%,parotidele cu 25%, sublingualele cu 4%, iar glandele mici, diseminate in mucoasa bucala cu 1%.
PH-ul salivei
PH-ul normal salivar este apropiat de neutru, cu variatii ce pot apare in raport cu momentul secretiei, cu glanda luata in discutie, varsta, debitul secretor. Saliva mixta are un pH egal cu 6-7 ( 5,8 – 7 la adult si 6,4-8 la copii ). Saliva parotidiana are un pH egal cu 5,45 – 6,06; saliva submaxilara 6,39. In saliva stimulata, prin cresterea concentratiei de bicarbonat in saliva, pH-ul ajunge la 7,8 – 8.
Saliva dispune de doua sisteme de tampon – sistem fosfat si sistem bicarbonat. Sistemul bicarbonat joaca un rol important in timpul unui atac cariogen. Cresterea secretiei salivare creste cantitatea de bicarbonat si conduce la cresterea PH-ului. Bicarbonatul patrunde in placa si neutralizeaza acizii organici, marind perioada in care au loc procesele de remineralizare. Saliva poate fi considerata o solutie calciu-fosfat. Prin aceasta, saliva este o solutie remineralizatoare, putand fi considerata un mijloc al terapiei noninvazive in caria dentara.
Compozitia salivei
Constituentii chimici ai salivei variaza cu natura stimulilor secretori, originea, fluxul de secretie. Saliva mixta contine aproximativ: 99,5%H2O şi 0,5-0,2% substanta uscata din care 1/3 este reprezentata de compusi anorganici şi 2/3 din compusi organici.
1.Compusii anorganici pot influenta flora microbiana orala prin presiunea osmotica, valoarea potentialului redox, pH sau prin rolul de activator sau de inhibitor al unor enzime.
Ionii de calciu si fosfat din saliva sunt cei mai importanti datorita relatiei lor particulare cu dintii si tartrul dentar. Fosfatul organic este reprezentat de hexozfosfati, fosfolipide, nucleoproteine. Fosfatul salivar este in concentratie dubla fata de fosfatul din placa dentara.
Compusii anorganici majoritari ai salivei: K 31-131 mg%, Na 30-115 mg%, Ca 4,5-11 mg%, NH3 2-10 mg%, Cl 37-94 mg%, P total 12-26 mg%, SCN 12-23 mg%, CO2 20-45 mg%.
2. Compusii organici sunt reprezentati de substante azotate proteice si neproteice si substante neazotate-glucide, lipide, vitamine. Dintre acestea, mai bine reprezentate cantitativ sunt proteinele salivare iar din punct de vedere functional mai importante sunt enzimele salivare.
Proteinele salivare reprezinta principalul constituent salivar, in concentratie medie de 300mg/100ml. Unele din proteinele salivare sunt de origine glandulara, iar altele de origine serica (a,b,g-globulinele). Ele sunt formate din albumine, haptoglobine, transferine, protein-enzime, glicoproteine.
Rolurile salivei
Saliva indeplineste multiple roluri, cele mai importante fiind legate de functionarea complexa a cavitatii orale si de conditiile particulare create in cavitatea orala, ca prima portiune in care se face importul materiei din mediul extern. Rolul digestiv al salivei este foarte important. Acesta determina imbibarea progresiva a alimentelor cu saliva pe masura ce acestea sunt pregatite mecanic si formarea bolului alimentar. Mucina joaca un rol important in aceasta faza, avand o actiune lubrefianta la nivelul mucoasei ce favorizeaza masticatia, fonatia si alunecarea bolului alimentar in timpul deglutitiei. Digestia chimica a amidonului din alimente se declanseaza odata cu patrunderea alimentelor in gura si se continua pe masura ce saliva penetreaza particolele alimentare. Amilaza salivara intervine in aceasta etapa, scindand amidonul pana la dextrine si maltoza.
Rolul protector al salivei consta in mentinerea troficitatii si integritatii tesuturilor din cavitatea orala. Acest rol se exercita in mai multe feluri:
- prin efectul de spalare a rezidurilor alimentare ;
- prin capacitatea tampon asupra acizilor rezultati din descompunerea alimentelor, sub placa bacteriana, ce pot initia procesele de demineralizare la nivelul smaltului;
- umecteaza continuu mucoasa si acopera cu un strat fin de mucina ce o protejeaza, ii mentine troficitatea si are actiune lubrefianta;
- este posibil ca intre saliva si plasma sa existe un gradient de presiune osmotica in directia saliva hipotona-plasma, ce determina deplasarea apei din saliva spre plasma prin substanta interprismatica a smaltului, mentinandu-se astfel starea de hidratare normala a tramei proteice interprismatice si integritatea structurala a smaltului si a dentinei;
- solubilizeaza unele substante continute in alimente ce stimuleaza mugurii gustativi, declansand senzatia gustativa si respectiv salivatia;
- este o cale de eliminare a rezidurilor toxice provenite din metabolism-uree, sulfocianat, acid uric, creatinina, sau a unor substante patrunse accidental in organism. Prin saliva se mai pot elimina si unele medicamente (morfina, antibioticile), alcool etilic, precum si unii virusi (turbarii, poliomelitic, parotiditei epidemice).
Saliva joaca un rol important si in procesul de cariogeneza. Ea poate asigura integritatea dintilor prin continutul in minerale (Ca, PO 4, F ) reducand solubilitatea smaltului si promovand remineralizarea leziunilor carioase initiale.
Fluxul salivar poate reduce acumularea placii bacteriene pe suprafata dintelui si de asemenea mareste rata clearenceului carbohidratilor din cavitatea orala. Sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat precum si constituentii de amoniac si uree pot tampona si neutraliza scaderea pH-ului ce are loc atunci cand bacteriile metabolizeaza zaharul.
Mai multe componente neimunologice ale salivei, ca lizozimul, lactoperoxidaza si lactoferina au o activitate antibacteriana directa asupra microflorei sau pot afecta metabolismul lor astfel incat sa devina mai putin acidogene. Continutul de Ig G din saliva este invers proportional cu activitatea carioasa. Proteinele salivare pot mari grosimea peliculei dobandite ajutand astfel la intarzierea deplasarii ionilor de Ca si P in afara smaltului.
