Dentina este cel mai voluminos tesut din structura dintelui, ea este acoperita de smalt la nivelul coroanei si de cement la nivelul radacinii. Dentina delimiteaza o cavitate care, la nivelul coroanei, poarta numele de camera pulpara iar la nivelul radacinii poarta denumirea de canal radicular. Camera pulpara se continua la nivelul radacinii cu unul sau mai multe canale radiculare.
Dentina este un tesut calcifiat, dens, cu o densitate mai mica ca a smaltului si cu elasticitate mai mare. Ea are o culoare galbuie de nuante variabile in sens cervico-incizal, in functie de grosime. Dentina se poate regenera continuu pe seama celulelor odontoblaste, care se gasesc la periferia dentinei. Este constituita dintr-o componenta anorganica, o componenta organica si apa.
Componenta organica este constituita dintr-o substanta mucopolizaharidica, colagen, lipide, glicoproteine, peptide, proteine, aceasta componenta reprezentand 18-20% din volumul dentinei.
Componenta anorganica este constituita din apatite si, in mod deosebit, din hidroxiapatita, care se prezinta sub forma unor cristale si reprezinta in jur de 70% din volumul dentinei.
Apa este prezenta in proportie de 10-11%.
Dentina este strabatuta de numeroase canalicule, care au o dispozitie radiara, au un traiet ondulat, sunt mai largi spre camera pulpara si se ingusteaza spre periferie. Canaliculele dentinare sunt mai numeroase la nivelul coroanei decat la nivelul radacinii, iar cu varsta, lumenul acestora se micsoreaza. Canaliculele dentinare sunt strabatute de prelungirile proto-plasmatice ale odontoblastelor.
Intre peretii canaliculari si prelungirile odontoblastice se gaseste limfa dentara. Aceste prelungiri sunt insotite in canaliculele dentinare, de terminatii nervoase care receptioneaza stimulii tactili si termo-algezici si au si rolul de a regla metabolismul dentinar.
Dentina poate fi depusa tot timpul vietii, mai ales sub forma de dentina secundara, care conduce la diminuarea volumului camerei pulpare si a canalului radicular.
Dentina poate fi clasificata in: dentina primara si dentina secundara.
Dentina primara este depusa in timpul odontogenezei si se caracterizeaza prin canalicule dentinare mai reuse, mai inguste si cu un traiect mai ondulat. Dentina secundara poate fi fiziologica, dispusa in jurul camerei pulpare, cu timpul reducandu-i volumul, sau poate fi reparatorie si apare ca o consecinta a abraziunii, eroziunilor, cariilor dentare, fenomenelor de iritatie, in general. Cand excitatii actioneaza prelungit, pot determina moartea unor odontoblaste din zona afectata, dentina din zona respectiva fiind moarta.
Uneori, dentina primara poate prezenta unele defecte de mineralizare, manifestate prin asa numita dentina globulara, care prezinta intre calcosferite, spatii mai putin mineralizate.
Cu inaintarea in varsta, pot aparea zone de dentina mai mineralizate, ceea ce face ca unele canalicule dentinare sa fie obliterate, situatie intalnita mai frecvent in vecinatatea coarnelor pulpare, dentina din zona respectiva purtand numele de dentina sclerotica.
